Jose Maria Aznar, seful Executivului spaniol, ar trebui sa-si faca griji pentru imaginea Guvernului sau. De cand a intrat in randul liderilor politici de la Madrid, in iunie 1996, si dupa triumfala sa realegere in functia de premier anul trecut, Aznar nu a contenit sa cultive eficienta si onestitatea scrupuloasa drept virtuti esentiale ale Cabinetului sau. Folosindu-se de sarmul care-l caracterizeaza, Jose Maria Aznar a stiut sa tina Guvernul departe de scandaluri si a facut din Dreapta spaniola o solutie politica viabila. Astazi insa, la cateva zile de la reinceperea activitatii parlamentare, starea de gratie de care s-a bucurat Partidul Popular al premierului ar putea avea clipele numarate.
Necazurile Guvernului dateaza de la jumatatea lunii iulie, de cand societatea de plasamente bursiere Gescartera a fost inchisa de catre Justitia spaniola, care a descoperit in contabilitatea acesteia o gaura de 18 miliarde de pesetas (108 milioane de euro). Directorul societatii, Antonio Camacho, a fost pus dupa gratii. Insa chestiunea a devenit mai delicata in momentul in care se afla ca secretarul de Stat din Ministerul Economiei, Enrique Gimenez-Reyna, a fost una dintre verigile fraudei constatate la Gescartera, dovada stand insusi faptul ca sora sa era presedintele societatii. Partidul Popular s-a grabit sa reactioneze – Gimenez-Reyna a demisionat si s-a deschis o ancheta parlamentara in acest caz.
Afacerea Gescartera, foiletonul verii spaniole
Aceste masuri prompte au facut ca spiritele sa se calmeze. Insa afacerea Gescartera a devenit foiletonul verii. In fiecare zi, presa spaniola, in special cotidianul -El Mundo-, a facut noi revelatii acreditand teza ca acest scandal financiar merge mai departe decat s-a spus la inceput. Sistemul fraudulos al societatii de valori mobiliare era simplu – oficial, neregulile constatate in 2000 de conturi au fost atribuite proastei gestiuni. In realitate, sub acoperirea profiturilor si a pierderilor fictive, milioane de pesetas au disparut in banci din Elvetia, Jersey sau alte paradisuri fiscale. Lista suprizelor s-a largit insa si mai mult. Majoritatea clientilor pe care societatea i-a prejudiciat era formata din mici depunatori. Spre exemplu, un preot din Castillia a fost anuntat ca investitiile sale au insumat pierderi de 12 milioane de euro. Mai grav este insa faptul ca investitiile erau garantate de o intreaga retea, care implica administratii publice, banci de renume, printre care Hong Kong si Shanghai Banking Corporation si inalte personalitati ale finantelor spaniole.
Pentru Partidul Popular la putere, cazul cel mai rusinos este cel al presedintelui Comisiei Nationale pentru Valori Mobiliare, Pilar Valiete, un apropiat al ministrului economiei de la Madrid, Rodrigo Rato. Aceasta din urma este acuzata ca a inchis ochii la practicile dubioase care caracterizau afacerea Gescartera inca din 1999. Opozitia socialista sustine nu numai ca Pilar Valiente a mintit in acest caz, dar si ca a dezinformat si a ascuns elemente esentiale legate de aceasta societate. -Partidul Popular a inceput sa ne obisnuiasca cu confuzii repetate intre interesele publice si cele private. Aceasta afacere este un exemplu concludent-. In opinia liderului -Izquiera unida- (Stanga unita), -Guvernul incearca sa faca in asa fel incat un scandal financiar sa para o biata musculita fara importanta-.
