Dupa ce a primit invitatia de aderare la NATO si a fost acceptata in UE, Lituania s-a pregatit pentru alegeri prezidentiale. Scrutinul, desfasurat ieri, a fost al treilea de la destramarea fostei Uniuni Sovietice. Conform sondajelor de opinie, cele mai multe sanse revin actualului sef al statului, fostul cetatean al Statelor Unite, Valdas Adamkus. In urma cu patru ani, el a invins cu un scor extrem de strans, acum insa victoria se anunta decisiva fata de ceilalti contracandidati, printre care se numara presedintele parlamentului tarii, Artur Paulauskas, si Rolandas Paksas, de doua ori primar al Vilniusului, de doua ori prim-ministru si presedinte al Partidului Liberal-Democrat.
Creditat cu aproximativ 35% din intentiile de vot, Adamkus, in varsta de 75 de ani, s-ar putea confrunta, intr-un al doilea tur de scrutin, daca va avea loc, cu Paksas, in varsta de 46 de ani, care intruneste 12% din simpatia electoratului, cu trei puncte mai mult decat Paulauskas. In virtutea Constitutiei lituaniene, principala responsabilitate a presedintelui consta in coordonarea politicii externe. De asemenea, el are o influenta considerabila asupra afacerilor politice interne, dupa cum precizeaza agentiile internationale de presa.
Declaratie plina de sobrietate
-Realegerea lui Adamkus este, practic, asigurata, iar ceilalti pretendenti la functia suprema in stat stiu acest lucru-, nota Rimvydas Valatka, editorialistul politic al cotidianului -Lietuvos Rytas-. -Sunt cele mai plictisitoare alegeri din ultimii 12 ani-, remarca ziaristul. Sustinut de fortele de centru-dreapta, Adamkus a evitat, totusi, sa afiseze un optimism si o siguranta deosebite. -In cei cinci ani de cand am intrat in marea politica, am simtit sprijinul poporului lituanian. Acesta este, de altfel, si motivul pentru care am decis sa ma prezint pentru un nou mandat. Nu voi specula in privinta eventualului invingator-, a declarat, cu sobrietate, Adamkus.
Cifre si iar cifre
Constienti de popularitatea covarsitoare a sefului statului, ceilalti 16 adversari ai presedintelui au incercat, in fel si chip, sa atraga atentia alegatorilor. De exemplu, fostul premier, Rolandas Paksas, a pilotat un aeroplan, survoland capitala tarii, Vilnius. Zadarnic insa. Un recent sondaj de opinie (realizat in perioada 7-12 decembrie, pe un esantion de 1.100 de persoane, de Institutul Baltic Survey) l-a creditat pe Paksas cu doar 12,4% din intentiile de vot, comparativ cu cele 30,3 procente acordate presedintelui in exercitiu. In ce-l priveste pe Paulauskas, presedintele unicei Camere a parlamentului (Seimul) si seful partidului -Uniunea Noua-, el nu ar obtine decat 12% din sufragii.
Crestere economica de invidiat
De la alegerea lui Adamkus, in 1998, micul stat baltic cu o populatie de 3,5 milioane de locuitori este guvernat de o coalitie formata din Partidul Social-Democrat (LSDP) si Uniunea Noua-Social-liberali (NS-SL), condusa de primul-ministru, Algirdas Brazauskas (LSDP), fost lider al Partidului Comunist Lituanian si fost presedinte al republicii (1993-1998). Orientarea sa clar pro-occidentala, soldata cu intrarea in UE si aderarea la NATO, a permis Lituaniei sa iasa din sfera de influenta a Rusiei. Ceea ce, firesc, a contribuit la instalarea unui climat economic favorabil investitiilor straine. Rezultatul nu s-a lasat asteptat: intr-un singur an, exporturile lituaniene au sporit cu 20 de procente, iar cresterea economica a atins 6% in 2001, fata de 2,7 procente in 2000.
Legaturi privilegiate
Fost cetatean american, Adamkus a fost administrator al Agentiei americane pentru protectia mediului inconjurator (EPA). Printre altele, notau agentiile de presa, el a intretinut intotdeauna relatii privilegiate cu Washingtonul. Presedintele George W. Bush l-a felicitat personal pentru aderarea tarii la NATO si a petrecut o noapte la Vilnius cu prilejul ultimului sau turneu european. O vizita care a amplificat popularitatea lui Adamkus. -Toata lumea stie ca Lituania a fost aleasa datorita legaturilor personale pe care Adamkus le are la Washington-, a apreciat Algis Jankauskas, expert in relatii internationale la Institutul pentru Stiinte politice de la Vilnius.
