266.000 de casatorii, 72.00 de procese de separare si 37.000 de divorturi (care presupune si impartirea bunurilor) in Italia in 2002, potrivit cifrelor oficiale facute publice de Institutul national de statistica de la Roma. Prin comparatie cu cifrele anilor anteriori, semnalul lansat de cifrele seci este ingrijorator pentru tara in care familia continua sa fie modelul preferat si, totodata, un simbol al binelui. Ar parea ca nici -divortul in stil italian- nu mai este de actualitate, dat fiind ca procedurile s-au simplificat considerabil. Asa se face ca numarul divorturilor a crescut cu aproximativ 30% fata de 2001, ceea ce este chiar spectaculos. Mai mult, in peste 4% din cuplurile separate, unul dintre parteneri mai avusese deja o experienta matrimoniala. In ceea ce priveste numarul casatoriilor inregistrate, el este aproximativ constant, ceea ce face ca, luand in calcul si rata divorturilor, numarul total al casniciilor sa fie in scadere.
Dar, ceea ce este pozitiv si reprezinta o tendinta opusa celei a divorturilor, este faptul ca familiile care supravietuiesc unor crize devin mai puternice si mai unite. Explicatia tine de motivatiile care au stat la baza deciziei oficiale de legalizare a unei relatii, motivatii care tind intr-un anumit sens. Potrivit aprecierilor specialistilor, acestea tin de propria alegere. Dupa cum a explicat un reprezentant al Academiei de Psihoterapie a Familiei din Roma, atat femeile, cat si barbatii italieni decid sa se casatoreasca pentru a reda semnificatia traditionala ritualului in sine, dar si pentru a fructifica simtul responsabilitatii castigat in anii de convietuire. Totodata, decizia vine, spun psihologii, in urma unei reflectii asupra propriei persoane. Cu alte cuvinte, casatoria devine un dublu reper: sfarsit de drum, dar si punct de plecare. O decizie eliberata de conventii si ipocrizie, nascuta din dragoste, dublata de dorinta de a trai in comun, pentru a da viata unei relatii care nu are nimic in comun cu rutina. Specialistii mai spun ca potrivit cercetarilor psihosociologice, rezulta ca, in general, casatoriile au dobandit o anume capacitate de a se adapta la noile exigente ale cuplurilor si la schimbarile sociale tot mai rapide.
