Audiat de catre Comisia parlamentara federala in ancheta privind inlesnirea vizelor pentru Germania, in perioada 1999-2003, ministrul de externe, Joschka Fischer, a tinut un discurs vehement, atacand dur opozitia de la Berlin pentru a fi dat o amploare nejustificata faptelor. Totusi, seful diplomatiei germane si-a asumat responsabilitatea pentru neglijenta de care a dat dovada in politica de acordare a vizelor catre cetateni din Europa de Est.
O premiera, atat la nivel politic, dar si mediatic, evenimentul reprezentat de audierea ministrului federal de externe a fost transmis in direct de posturile de televiziune nationale, cu atat mai mult cu cat Fischer a pierdut, potrivit sondajelor, pozitia de cea mai populara persoana din tara si va trebui sa faca fata si opozitiei manifestate de propriul minister in ceea ce priveste omagierea fostilor diplomati nazisti.
Potrivit afirmatiilor lui Fischer, membrii opozitiei germane au multiplicat in mod -infam- numarul vizelor acordate ilegal, transformand chestiunea in cauza intr-un adevarat scandal, care a depasit granitele tarii. Mai mult, in opinia sa, atacurile au denaturat imaginea Ucrainei, prezentand-o drept un popor format exclusiv din muncitori ilegali si criminali.
Pe de alta parte insa, -mea culpa- lui Fischer, cu accente de nervozitate si lacune de memorie, este considerata un gest insuficient, o eroare fatala la care s-a reactionat tardiv. In consecinta, declaratia ministrului german a fost privita ca un plans cu lacrimi de crocodil al unei persoane vinovate, care trage cu dintii de pozitia pe care o ocupa, incercand din rasputeri sa supravietuiasca pe scena politica.
