Stresul la locul de muncă este perceput drept un fenomen curent de peste 50% dintre salariați, în 31 de țări europene. Printre cauzele invocate cel mai frecvent se numără reorganizarea sau nesiguranța locului de muncă, supranormarea muncii, hărțuirea, subliniază Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, citată de Agerpres. Un mediu hiperconcurențial, presiune în ceea ce privește ritmul producției, dar și hărțuire… Angajații din sectorul terțiar al Franței sunt din ce în ce mai expuși riscurilor psihologice, probleme pe care încearcă să le prevină cabinete de expertiză și ‘Observatorul stresului’ în întreprinderi, înființat în urmă cu niște ani, pentru a alerta autoritățile publice, relatează marți AFP, care publică o serie de articole privind transformările condițiilor de muncă în contextul mondializării și al noilor tehnologii. Chiar dacă Franța este una dintre țările lumii în care salariații sunt cei mai protejați de lege și sindicate, în special în marile întreprinderi, suferința ‘gulerelor albe’ (funcționari) instaurată de ani de zile ia forma depresiei, a unei boli îndelungate, a epuizării profesionale (‘burn out’), mergând până la sinucidere.
Femeia vorbește cu vocea uimită a celor care, după un șoc, continuă încă să pună la îndoială ceea ce li se întâmplă. ‘Eu, care eram tonică și jovială, am avut adesea dorința de a demisiona. Să mă sinucid din cauza muncii? Da, mi-a trecut prin cap’, afirmă Fabienne Godefroy, fostă salariată a grupului francez La Poste. Fabienne Godefroy, 41 ani, a fost supusă timp de doi ani unor hărțuiri morale și sexuale, în cadrul agenției din Toulouse (sud-vest) la care a lucrat. ‘Căzută’ într-o severă anorexie — 30 de kg pierdute — și o formă de paranoia, ea a fost nevoită să-și întrerupă serviciul, fiind în prezent monitorizată de doi psihologi. Declarându-se urmărită în permanență de șeful său direct și superiorul celui din urmă, femeia povestește comentariile obscene ale acestora, apelurile anonime pe același ton la domiciliul său. Aceste hărțuiri, care făceau din ea ‘un animal hăituit’, în condițiile în care ea ‘trebuia să tragă la locul de muncă după metode americane dezgustătoare’, au făcut-o să se prăbușească.
‘Starea de rău la locul de muncă’ a fost luată în mod brusc în calcul în Franța în 2008-2009, în urma unui val de sinucideri în rândul salariaților din cadrul istoricului operator France Telecom, numit astăzi Orange. În total, 35 de persoane și-au pus capăt zilelor, uneori chiar în fața colegilor lor, la locul de muncă, lăsând adesea o scrisoare de adio în care acuzau un management apropiat unei stări de ‘teroare’ sau șocul unei schimbări în pofida calificărilor lor, precizează France Presse, care amintește câteva cazuri. Un bărbat s-a aruncat de pe un pod după ce s-a trezit mutat la un call-center. O femeie de 32 de ani s-a aruncat de la fereastra unui imobil parizian al grupului, la câteva zile după ce un tehnician a încercat să se sinucidă, împlântându-și cuțitul în abdomen în timpul unei ședințe, după ce a aflat că postul său a fost suprimat.
‘Odată cu instalarea unei hiperconcurențe și constrângerilor pieței, salariații au fost destabilizați. Metode manageriale în stil american sau japonez au fost aplicate unui public de funcționari în mod un pic cam brutal’, subliniază Pierre Morville, purtătorul de cuvânt al ‘Observatorului stresului’. Pentru prima dată în Franța, fostul patron al France Telecom în perioada 2005-2010, Didier Lombard, precum și întreprinderea, în calitate de ‘persoană morală’, au fost inculpați, în 2012, pentru hărțuire. Cu toate acestea, zece sinucideri au mai avut loc de la începutul anului, trage alarma ‘Observatorul stresului’, format din reprezentanți sindicali și un om de știință. Potrivit lui Jean-Claude Delgenes, director al cabinetului de expertiză Techologia, hărțuirea morală, pasibilă de doi ani de închisoare, la fel ca fenomenul de ‘burn out’, sunt alimentate de același factor, ‘cel al unei organizări care uită de oameni și pune constrângeri din ce în ce mai puternice în materie de presiune, de rentabilitate’, mai ales pe vremuri de criză. În acest sens, Delgenes evocă salariații ‘copleșiți de munci, care, pentru a-și atinge obiectivul, vor deveni la rândul lor hărțuitori’.
