Victorie previzibila si categorica pentru laburistii lui Tony Blair la alegerile generale de joi. Conservatorii au fost spulberati pentru a doua oara consecutiv, dupa ce, in 1997, au contabilizat prima dintre cele mai umilitoare infrangeri. A doua victorie consecutiva a Partidului Laburist a spalat si anatema pe care a purtat-o de peste 100 de ani: de a nu fi in stare, de-alungul istoriei sale, sa repete victoria de la o alegere la alta. Este o victorie istorica, a declarat ieri in zori Tony Blair, dupa ce numaratoarea voturilor din zori indicase ca laburistii castigasera 414 locuri dintre cele 659 din Camera Comunelor. Conservatorilor le-au revenit 167 de locuri, iar liberal-democratilor 52. Celelalte partide au castigat, in total, 26 de locuri. Laburistii se mai aflau in culmea exultarii, cand liderul conservatorilor, William Hague, i-a telefonat adversarului sau politic, pe care l-a felicitat si si-a recunoscut infrangerea -profund dezamagitoare-. Liderul liberal-democratilor, Charles Kennedy, a adaugat felicitarilor adresate lui Blair angajamentul sau de a constitui -o opozitie relevanta si responsabila in noul Parlament-.
-Mesajul britanicilor este clar: aprobam directia in care merge aceasta tara, vrem ca ei sa-si continue drumul. Este o provocare de care ma bucur-, a fost una dintre primele interpretari ale semnificatiei victoriei laburiste, facuta de premierul Blair. Acesta revine in fruntea Guvernului britanic cu declaratia: -Nu exista o onoare mai mare pentru mine decat de a va servi ca prim- ministru-. O asemenea declaratie suna bine, chiar daca absenteismul alegatorilor a depasit toate recordurile din 1918 incoace, fiind mai slab decat la alegerile precedente, castigate tot de laburisti si tot cu un record de absenteism. Atunci, doar 70% din electorat a fost prezent la urne. Acum, doar 60% din 44,3 milioane de alegatori. Efectul acestui fenomen – previzibil si el – a lovit laburistii mai putin decat a fost de asteptat. Fata de precedentele alegeri, acestia au pierdut doar sase locuri. In schimb, conservatorii au castigat unul si liberal-democratii – patru. Absenteismul nu poate umbri victoria categorica a laburistilor, dar cauzele reale ale acestuia vor iesi la lumina, mai devreme sau mai tarziu. Daca nu pana atunci, raspunsul va veni sigur la ora referendumului privind aderarea sau nu la spatiul euro. Oricum, pentru intreaga clasa politica britanica, acest fenomen ridica un mare semn de intrebare asupra modului in care functioneaza democratia in Regatul Unit si, implicit, a masurii in care britanicii mai cred in ea. Pana la clarificari, evenimentele isi urmeaza cursul. Ieri, era de asteptat ca Tony Blair sa faca unele retusuri ale cabinetului sau. Si tot ieri, acesta urma sa fie primit de regina Elisabeta a II-a care, conforma traditiei britanice, il desemneaza premier pe liderul acelui partid care a castigat alegerile. In acest timp, conservatorii isi traiesc umilinta infrangerii categorice. -Shadow cancellor-, Michael Portillo, apreciind rezultatul drept dezamagitor, a cerut membrilor de partid sa nu spuna nimic reprobabil la adresa Partidului Tory, ceva care sa aduca, ulterior, regrete. Este, intr-adevar, ora vorbelor grele, dar si a reculegerii de dupa umilinta. Imediat dupa clarificarea rezultatelor, liderul, William Hague, a promis o evaluare rapida a situatiei, in ideea ca -The Torie*s- vor trebui sa-si dubleze eforturile, pentru a putea asigura o alternativa la guvernare. A fost o uriasa greseala strategica de a focaliza campania electorala asupra Europei si a azilantilor, lasand loc tocmai conservatorilor sa alunece spre extremism, s-a luminat imediat dupa razboi si Lordul Brittan. Si, cum se intampla adesea in politica, chiar si proeuropeanul tory Ian Taylor a calificat strategia campaniei electorale extrem de gresita si i-a sugerat public lui Hague sa se gandeasca sa paraseasca fotoliul de lider al partidului. Retragerea acestuia dupa -campania catastrofala- a fost ceruta si de ex-ministrul Rod Richards. Ieri la pranz, William Hague s-a conformat si si-a anuntat demisia. Este chiar mai mult decat si-ar fi imaginat laburistii. Conservatorii sunt in genunchi si deocamdata le ramane ca o mangaiere doar convingerea ca aceasta este si pozitia din care urmeaza ridicarea.
