Un scandal-bomba are il are in epicentrul sau pe principalul candidat la Presedintia Frantei si actualul premier, Lionel Jospin, cu doar un an inaintea alegerilor. Dupa diverse informatii compromitatoare aparute in presa, in legatura cu aspecte importante ale trecutului sau nu prea indepartat, Jospin a recunoscut ca fost, intr-adevar, trotkist. -A fost o calatorie personala, intelectuala si politica, din cauza careia nu ma simt nicidecum rusinat…- Este adevarat ca, in perioada anilor *60, am fost interesat de ideile trotkiste si am creat relatii cu unul dintre gruparile acestei miscari…- -Am intalnit aici mai multi oameni remarcabili, care au contribuit la educatia mea…- -Eu am crezut intotdeauna ca, atunci cand este vorba de idei, totul se rezuma la o chestiune de libertate de opinie, atata timp cat ele nu trec in angajament politic…–In acea lume politica atat de diferita, care au fost anii *60, doua elemente erau esentiale pentru evolutia mea politica: anticolonialismul si antistalinismul-, a declarat Jospin.
Insasi confesiunea sa are puncte slabe. Marturisirile au venit si foarte tarziu, in raport cu etica pe care un politician de anvergura ar trebui sa o exerseze. Toate acestea si altele au devenit suficiente motive ca declaratiile lui Jospin sa nu stinga, ci sa alimenteze scandalul declansat. Urmarile recunoasterii tardive ale trecutului trotkist al premierului sunt incalculabile, iar negarea anterioara categorica a acestuia de catre -tovarasul Michel- (numele conspirativ a lui Jospin) este impardonabila, afirma -La Liberation-. Acesta considera drept o actiune facuta doar pe jumatate si atrage atentia ca in politica nu se poate acorda clementa celui care isi asuma doar partial responsabilitatea faptelor. Cotidianul catolic -La Croix- eticheteaza tacerea de decenii a lui Jospin si negarea propriului trecut drept o greseala politica, morala si psihologica. Un politician adevarat trebuie sa-si asume trecutul in orice conditii, conchide cotidianul. Conservatorul -Le Figaro- semnaleaza ca tacerea premierului ar putea ascunde si alte adevaruri, care ar trebui aduse la lumina zilei, pentru ca, de fapt, Jospin nu a spus nimic altceva decat ca in anii *60 a manifestat interes fata de ideile unei organizatii extremiste de stanga. -Ce a facut totusi ?çtovarasul Michel?ê in Partidul Socialist?- este intrebarea fundamentala pa care o ridica -Le Figaro-. Raspunsul poate fi regasit in paginile cotidianului -Le Monde-, care publica informatii de la un fost trotkist cu identitate protejata. Conform acestuia, chiar si la mijlocul anilor *80, cand Lionel Jospin era deja prim-secretarul Partidului Socialist, acesta a mentinut anumite legaturi cu liderii extremisti de stanga ai Organizatiei Comuniste Internationale (OCI). De aici se ridica si banuiala, care ar putea nelinisti pe drept Stanga franceza, ca autodeclaratul socialist reformist Jospin a fost implantat in Partidul Socialist cu scopul de a-l slabi. Si cum aceasta supozitie circula mai de mult, -Le Monde- subliniaza ca in explicatiile premierului din plenul Parlamentului nu apare nici o referire la chestiunea in cauza. Speculatiile nu se opresc aici. Dar nu excursia politica a lui Jospin spre Extrema-Stanga este ceea ce presa si cercurile politice condamna la unison, ci tacerea si minciuna lui Lionel Jospin. Intr-adevar, chiar si de pe pozitia unui politician cu prestigiu, premierul a parat primele revelatii privind trecutul sau ideologic, cu o scuza puerila, urcata spre penibil dupa dezvaluirea adevarului. Este o confuzie: nu el, ci fratele sau, Olivier, este persoana trotkista, despre care este vorba – declarase Jospin. Un fost membru al OCI, Patrick Dierich, si altii ca el, ramasi in anonimat, au spulberat minciuna premierului. Nu este nici un dubiu si nici un Olivier, Jospin si Dierich au fost in accesi celula de partid in 1971, iar Lionel era pe atunci -tovarasul Michel-. Unul dintre mebri fondatori ai OCI, Boris Fraenkel, a declarat in -Nouvel Observator- ca l-a introdus pe Lionel Jospin in viata miscarii trotkiste inca din 1964. Acesta a dat si detalii: Jospin venea cu regularitate la programul de studiu al unei grupe revolutionare; Fraenkel s-a ocupat personal si in secret de Jospin, pentru ca acesta urma, la acea vreme, studiile la Ecole Nationale D*Administration, care pregateste elitele politice pentru Franta. -Afost o oportunitate extraordinara pentru a penetra clasa administrativa a tarii-, isi aminteste Fraenkel. Pe asemenea dezvaluiri s-a bazat si -Le Monde- in demonstratia sa, ca politica OCI de a infiltra institutiile Frantei a reusit in anii *70 si a continuat. Una dintre dovezi ar fi ca liderul OCI, Pierre Lambert, a mentinut contactele cu Lionel Jospin si Partidul Socialist al acestuia, pana in 1987… In mijlocul scandalului, Lionel Jospin, premierul Frantei, va mai trebui el insusi sa risipeasca ceata care acopera, inca, o perioada de 20 de ani de viata politica de care nu ii este rusine.
