La numai trei saptamani pana la alegerile legislative din 17 martie, partidele portugheze au intrat in febra coalitiilor si a ultimelor atacuri puternice la adresa adversarilor politici.
Dupa sase ani la conducerea Portugaliei, Partidul Socialist (Partido Socialista) pare acum incapabil sa-si foloseasca succesele din timpul mandatului, pentru a atrage de partea sa voturile alegatorilor. Noul lider socialist, Ferro Rodrigues, economist de profesie, a stabilit ca sloganul partidului pentru aceasta campanie electorala va fi -O Portugalie pozitiva-. Increzator, acesta a declarat ca -cei care cred ca zarurile sunt deja aruncate in defavoarea Partidului Socialist se insala -si joaca acum o carte politica interesanta, admitand ca -oamenii sai trebuie sa fie umili si sa-si recunoasca greselile. Cu atat mai mult cu cat ele sunt multe, iar unele sunt chiar grave-. Ferro Rodrigues si-a cladit imaginea pe ideea ca el este unda de aer proaspat de care Portugalia are nevoie, pentru ca nu provine din structurile principale ale partidului, erodate de cei sase ani de guvernare. Cu alte cuvinte, este exact opusul fostului lider al partidului si actual premier, Antonio Gutteres.
Principalul partid din opozitie, social-democrat (Partido Social Democrata), a reusit sa depaseasca cu bine perioada in care a fost frecvent acuzat de coruptie si utilizare ilegala a fondurilor publice, intre 1991 si 1995. Omul forte al social-democratilor, fostul ministru al apararii, Durao Barroso, si-a inceput cariera politica dupa revolutia din 1974, in randurile stangii radicale, mai precis in cadrul Partidului Portughezilor Revolutionari (MRPP). Cei care si-l amintesc pe Barroso din zilele sale la MRPP – cea mai violenta factiune din Portugalia post-revolutionara, nu il va considera niciodata drept un politician serios. Electoratul tanar, insa, se lasa furat de charisma sa si de programul sau politic, care se bazeaza pe restrangerea chetuielilor bugetare.
A treia formatiune politica a Portugaliei este Coalitia Unitara Democratica (Coligacao Democratica Unitaria), formata din Partidul Comunist Portughez si ecologisti. Presedintele acestei coalitii, Carlos Carvalhas, a afirmat: -Exista multi portughezi care recunosc valoarea interventiei noastre si justetea propunerilor noastre, dar cred ca nu avem puterea de a castiga alegerile. De aceea, trebuie sa insistam si sa convingem alegatorii ca suntem pregatiti sa ne asumam responsabilitati in stat-. Comunistii se bazeaza deocamdata pe voturile a 10% din portughezi, concentrate in Lisabona, Setubal si zona rurala Alentejo. Partidul Popular (Partido Popular), condus de Paulo Portas, este o formatiune politica in cadere libera, care se poate baza doar pe votul unei parti a pensionarilor si care spera sa fie cooptat intr-o coalitie de catre socialisti. Ultimul partid de pe scena politica a Portugaliei, Blocul Stangii (Bloco de Esquerda), are doi membri in Parlamentul de la Lisabona si a reusit sa propuna si sa sustina adoptarea unor legi privind drepturile sociale ale populatiei din zonele sarace. Comunistii si Blocul Stangii au facut deja comentarii publice cu privire la o viitoare coalitie cu socialistii. In acest moment, atat Stanga, cat si Dreapta portugheze sunt creditate cu sanse egale.
