Dupa patru zile de lupte dintre armata macedoneana si gherilele albaneze din nord-estul Macedoniei, premierul Ljubco Georgievski ia in considerare decretarea starii de razboi pe intreg teritoriul tarii. Vorbind la postul national de televiziune, premierul a declarat, sambata, ca decretarea starii de razboi este cat se poate de probabila, pentru ca doar sub aceasta acoperire vor putea fi total eficiente fortele Armatei si ale Politiei macedonene. Numai astfel se va putea castiga confruntarea cu gherilele albaneze UCK, care au reluat in forta campania militara pentru obtinerea unui mai mare grad de autonomie pentru populatia albaneza, inclusiv schimbarea unor prevederi esentiale ale actualei Constitutii. -Am discutat foarte serios aceasta chestiune, dar in primul rand vom organiza consultatii si cu alte partide politice inainte de a lua o decizie-, apoi, -probabil, vom continua sa mergem pe aceasta initiativa-, a subliniat Georgievski. Incepand de cand? -Nu exista nici un termen, deocamdata, dar ar putea fi marti sau miercuri-… -Ceea ce se intampla acum pe teritoriul Macedoniei este razboi-, iar oamenii care desfasoara actiuni militare -au scopul sa cucereasca teritorii-, a precizat premierul.
Decizia apartine Parlamentului
In opozitie cu premierul, presedintele Republicii Macedonia, Boris Trajkovski, si-a declarat opozitia deschisa fata de decretarea starii de razboi in tara. Presedintia macedoneana a emis in acest sens si un comunicat, in care se confirma faptul ca, in cursul zilei de sambata, Consiliul de Securitate al republicii a discutat, printre masurile posibile de lichidare a situatie de criza, si eventualitatea decretarii starii de razboi, dar nu s-a luat nici o hotarare in acest sens. Conform legilor din Macedonia, in cazul decretarii starii de razboi, presedintele tarii poate interzice adunarile publice, poate inlocui Guvernul si sa conduca republica prin decrete prezidentiale. In Macedonia insa, starea de razboi nu o poate decreta decat Parlamentul, iar convocarea acestuia in sesiune extraordinara este programata pentru marti. Daca problema decretarii starii de razboi va fi recomandata de Guvernul Georgievski si de Consiliul de Securitate al tarii, Parlamentul va putea lua solutia in dezbatere. Sta sub semnul intrebarii insa, daca un Parlament, in care sunt 26 de deputati ai etniei albaneze, va vota o asemneea motiune. Pentru a trece, este nevoie de 80 de voturi, respectiv ca doua treimi dintre cei 120 de deputati sa-si dea acordul.
UE si NATO se tem, Rusia incurajeaza forta
Uniunea Europeana si NATO sunt extrem de ingrijorate de situatia din Macedonia. Decretarea starii de razboi este -un pas pe care UE nu-l vede adecvat pentru aceasta perioada-, a declarat, ieri, secretarul de stat in Ministerul de Externe suedez, Hans Dahlgren, care a facut apel la armata macedoneana sa manifeste retinere si a condamnat -actiunile teroriste-. Mai mult, Javier Solana a si pregatit, ieri, o vizita urgenta la Skopje. Luni, acolo va sosi si secretarul general al NATO, Lordul Robertson. Ambii au intentia declarata de a potoli evenimentele si de a nu incuraja escaladarea luptelor. O cu totul alta pozitie a adoptat Rusia, inca de vineri, si a incurajat autoritatile de la Skopje sa -foloseasca forta in mod decisiv-. Moscova a dat de inteles ca va privi cu intelegere orice masura pe care o va lua Guvernul macedonean. Armata macedoneana a continuat sa bombardeze cu artileria si, sporadic, cu elicoptere de atac pozitiile gherilor din zonele a 11 sate din jurul localitatii Vaksince, epicentrul rezistentei albaneze. Autoritatile macedonene infiereaza gherilele ca folosesc satenii albanezi pe post de scuturi umane, in timp ce comandantul gherilelor -Sokoli- acuza comunitatea internationala ca si-a dat binecuvantarea la uciderea civililor de catre armata. -Folosim toate mijloacele la dispozitie, pentru a elimina teroristii-, continua sa fie pozitia ministrului apararii. Realitatea este insa ca situatia s-a stabilizat intr-un mod pe care Guvernul nu o poate tolera. Un teritoriu relativ mare se afla sub controlul gherilelor si, de mai multe zile, armata macedoneana nu poate mai mult decat sa opreasca extinderea ei si sa bombardeze orbeste locuri unde gherilele s-ar putea sa nici nu fie. In lumina unei vointe politice ferme, o armata pregatita si hotarata ar fi maturat de mult gruparile teroriste. Se pare insa ca, in Macedonia, aceste conditii nu sunt intrunite deocamdata si Skopje mizeaza prea mult pe bunavointa Occidentului.
