Toti cei care au urmarit in timp evolutia premierului britanic, Tony Blair, se asteapta ca ziua de vineri sa ramana in istoria institutiei din Downing Street 10 ca cea in care ceva s-a pierdut. Alastair Campbell, omul care a starnit intreg razboiul dintre guvernul britanic si BBC, si-a anuntat demisia din pozitia de sef al departamentului de comunicare al premierului Blair. Plecarea sa fusese prevazuta de mai multe luni, ca una dintre conditiile necesare pentru a reda cabinetului britanic macar o parte din onoarea, sau poate inocenta, pierduta o data cu disparitia expertului guvernamental David Kelly, care ridicase piatra impotriva felului in care administratia laburista a gestionat rechizitoriul regimului Saddam Hussein. Campbell spune ca motivatia plecarii sale, care a inceput sa fie luata in calcul la inceputul verii, nu are legatura cu ancheta in cazul Kelly, ci are ca explicatie pretul mare pe care a trebuit sa-l plateasca familia sa, data fiind pozitia pe care a ocupat-o. Ar fi timpul sa mai fac si altceva, a declarat Campbell, cum ar fi editarea jurnalului pe care il tine de cand se afla in apropierea lui Blair, despre care diversi editori spun ca ii va asigura pensia.
Scepticii nu pot sa nu-si aminteasca insa ca acelasi Campbell a fost cel identificat, se pare, de catre defunctul Kelly, ca potential responsabil de exagerarea pericolului reprezentat de armamentul irakian. In cadrul audierilor de la comisia de ancheta, el s-a declarat insa nevinovat, iar seful serviciilor secrete britanice a luat asupra sa responsabilitatea informatiilor, garantand personal pentru ele. Chiar daca ipoteza ar fi reala, o oarecare legatura a lui Campbell cu desfasurarea de forte de care se leaga numele lui David Kelly pare sa fi existat, dupa cum a sugerat in apararea sa ministrul britanic al apararii, Geoff Hoon. Acesta lansa ideea ca demascarea lui Kelly ca sursa BBC care incrimina guvernul s-ar fi facut prin intermediul ministerului sau, cu care Kelly colabora, dar la presiunile venite din Downing Street 10. De ale carei strategii se ocupa nimeni altul decat Alastair Campbell.
Ramane ca istoria si poate documentarele BBC sa lamureasca implicarea sa, daca acutala ancheta nu va reusi sa scoata adevarul la lumina.
Pana atunci, Campbell este puternic regretat de toti apropiatii lui Blair. -A fost un privilegiu sa lucrez, in opozitie sau la guvernare, cu cineva pe care istoria il va aprecia ca pe un prim-ministru caruia ii revine meritul unor mari transformari-, a declarat Campbell in cuvantul de adio. De partea cealalta, premierul Tony Blair l-a descris pe Campbell ca un -neinfricat, loial, competent servitor al cauzei in care crede-. -Este un caracter putenic, care isi face dusmani, dar o persoana pe care cu cat o cunosti mai mult, cu atat o indragesti mai mult-, a declarat, mandru de a se fi bucurat de serviciile unui astfel de angajat, premierul britanic. O data cu el a intrat intr-un concediu prelungit si sotia sa, Fiona Millar, care oferea si ea servicii de consiliere sotiei premierului, Cherie Blair.
Alastair Campbell era de 150.000 de dolari pe an, ceea ce opozitia conservatoare considera a fi o remuneratie prea mare pentru activitatea de propagandist al Partidului Laburist. Si-a jucat perfect rolul, acela de persoana menita sa distraga atentia de la premierul Blair si sa devina, in unele momente, sacul de box al mass-media. Opinia, unanim acceptata, este impartasita chiar de o fosta colega a lui Campbell din vremurile de ziarist. Ceea ce s-ar putea verifica si de aceasta data daca plecarea sa va reusi sa tempereze valul de antipatie care i-a cuprins pe englezi in raport cu guvernul Blair si mai ales cu seful lui.
Altii sunt de parere ca plecarea lui Campbell echivaleaza cu inceputul sfarsitului lui Tony Blair, ceea ce ar dovedi ca omul sau de incredere a fost mult mai mult decat un sac de box, poate chiar creierul din umbra.
