De departe una dintre cele mai mari gafe diplomatice in relatiile cu aliatii transatlantici, excluderea unor state precum Franta, Germania sau Rusia din procesul economic de reconstructie a Irakului, in valoare de 18 miliarde de dolari, decizie revendicata de Pentagon, l-a plasat pe presedintele american intr-o postura mai mult decat stanjenitoare: la cateva ore dupa ce furtuna se starnise, Bush punea mana pe telefon pentru a le cere liderilor celor trei tari bunavointa in negocierile pentru stergerea datoriilor irakiene.
Reactiile au fost, bineinteles, negative.
Nu vom sterge datoria Irakului, a venit prompt raspunsul ministrului rus al apararii, Serghei Ivanov, cam in momentul in care liderul de la Casa Alba se conversa la telefon cu omologul lui de la Moscova, Vladimir Putin, pentru a-l felicita pentru rezultatele extrem de bune din alegerile de duminica si a-i cere sa faca uitate cele opt miliarde de dolari pe care i le datoreaza Irakul. Decizia Pentagonului este inacceptabila, au declarat si oficiali de la Berlin, in timp ce Franta a ridicat problema legalitatii, iar Uniunea Europeana a decis sa examineze daca Statele Unite isi respecta angajamentele asumate in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului. In replica, Bush a anuntat ca va tine legatura cu Putin, Chirac si Schroder in aceasta chestiune.
Portitele raman deschise
In context, surse oficiale de la Casa Alba au deplans limbajul si momentul ales de Departamentul Apararii pentru publicarea anuntului potrivit carora doar companii din SUA, Irak si state considerate parteneri de coalitie, care sprijina eforturile si politica americana in statul arab, vor avea dreptul de a licita pentru unul din cele 26 de contracte de refacere a infrastructurilor irakiene cheie si dotare a armatei nationale.
Reactiilor negative de la Casa Alba, care, de altfel, a fost de acord in principiu cu decizia de excludere, le-a survenit chiar o nuantare semnificativa a pozitiilor ocupate anterior. Astfel, purtatori de cuvant ai Departamentului de Stat si al Apararii au precizat ca lista nu este batuta in cuie si ca, daca alte state sunt interesate sa participe -la eforturile noastre, atunci situatia se poate schimba-. In plus, au subliniat ei, interdictiile actuale sunt valabile doar pentru contracte, nu si pentru subcontracte, iar Fondul Monetar International si Banca Mondiala au dreptul sa organizeze propriile licitatii asa cum isi doresc.
Nici o speranta la Washington
Varianta unor probleme de comunicare intre cei doi poli ai politicii americane, Casa Alba si Pentagonul, avansata de presa din Statele Unite, nu ii multumeste insa pe unii analisti europeni, care merg pe ideea unei lovituri electorale pregatite de presedintele Bush, riscanta insa pentru stabilitatea transatlantica, dat fiind ca redeschide rani mai vechi, pe cale de vindecare.
Aceleasi surse sugereaza ca Washingtonul, care a incercat recent sa obtina sprijin in Irak din partea unor organizatii internationale precum NATO sau ONU, a decis sa mearga pe aceasta cale pentru ca nu-si mai face nici un fel de iluzii: Administratia Bush si-a pierdut orice speranta ca va obtine trupe sau bani din partea acelor state care nu se regasesc pe lista clientelei sale pentru Irak sau a Aliantei Nord-Atlantice. Mai mult, nu a crezut niciodata cu adevarat in acest scenariu.