– ianuarie 1970: ia nastere Partidul Ordinii nationale (Nizam), sub conducerea lui Necmettin Erbakan
– mai 1971: Consiliul constitutional decide interzicerea formatiunii Nizam. Erbakan isi impune un autoexil in Elvetia
– octombrie 1972: formarea Partidului salvarii nationale (MSP) si revenirea lui Erbakan, care preia conducerea formatiunii
– octombrie 1973: MSP obtine 11,8% din voturi la alegerile legislative si castiga 48 din cele 450 de locuri ale Parlamentului. El participa la trei coalitii guvernamentale succesive, din 1974 pana in 1977. Erbakan exercita functia de prim-ministru
– septembrie 1980: armata turca preia puterea si interzice toate partidele politice
– octombrie 1980: Erbakan si 21 de responsabili ai NSP sunt inchisi sub acuzatia de a fi actionat impotriva puterii laice. Ei sunt eliberati un an mai tarziu si achitati de tribunal
– iulie 1983: fondarea Partiduui prosperitatii (RP sau Refah) de catre colaboratorii apropiati ai lui Erbakan, in timp ce acestuia continua sa i se interzica participarea la activitati politice
– octombrie 1987: ridicarea interdictiilor care planeaza asupra fostilor lideri politici. Erbakan preia conducerea Erfah
– martie 1994: Refah obtine 21% din voturi si devine primul partid din Turcia
– iunie 1996: Erbakan formeaza o coalitie si devine prim-ministru inainte de a demisiona, un an mai tarziu, sub presiunea armatei
– 16 ianuarie 1996: Refah este interzis de Consiliul constitutional. Fostii deputati ai Partidului prosperitatii fondeaza Partidul virtutii (FP sau Fazilet)
– martie 1999: Recept Tayyit Erdogan este condamnat la patru luni inchisoare pentru ca a citit in public un poem -islamist-. Aceasta condamnare nu i-a permis sa participe la scrutinul de duminica
– 18 aprilie 1999: Partidul virtutii obtine 15,4% din sufragiile exprimate la alegerile nationale si devine a treia mare formatiune din Parlament
– 22 iunie 2001: Consiliul constitutional interzice Partidul virtutii pentru violarea legilor laice
– august 2001: Erdogan creeaza Partidul dreptatii si dezvoltarii impreuna cu fostii membri ai Fazilet
– octombrie 2002: primul-procuror general al Turciei cere interzicerea AKP pentru ca a ignorat decizia unui tribunal care ii ordona lui Erdogan sa demisioneze de la conducerea acestei miscari
– 3 noiembrie 2002: AKP obtine o victorie zdrobitoare la alegerile legislative si suficiente locuri in Parlament pentru a forma singur guvernul
