O data cu ultimele adnotari de ultima ora aduse proiectului Constitutiei Europene, Franta a reusit o mare victorie, simbolica, dar si pragmatica intr-o mare masura. Fiecare dintre tarile membre ar urma, daca proiectul va fi acceptat in aceasta formula, sa aiba drept de veto fata de politicile culturale promovate prin legislatia comunitara. Practic, amendamentul adoptat presupune ca fiecare tara membra va putea sa blocheze diferite tranzactii cu alte state, cu adresa directa, evident, la Statele Unite, in domeniul produselor culturale, inclusiv filme si muzica. De exemplu, in cazul Frantei, masura va permite in continuare protejarea industriei sale cinematografice de competitia filmelor straine si va permite subventionarea industriei culturale, adica a filmelor caselor de productie franceze, fara teama de a incalca legislatia internationala.
Decizia s-a lovit de opozitie, compromisul obtinut fiind insotit de o concesie. Mai exact, dreptul de veto poate fi folosit numai atunci cand se apreciaza ca tranzactiile pot afecta -diversitatea culturala si lingvistica- a vechiului continent, desi Parisul urmarea obtinerea unui drept de veto general in domeniu, insa criticii ideii au argumentat ca un veto general ar fi perceput negativ la nivel diplomatic, pentru ca ar fi sugerat ca in prezent mostenirea culturala este in pericol. O parte dintre cei peste 100 de membri ai Coventiei s-au opus procedural adoptarii amendamentului, motivand ca ar fi fost permise in cadrul acestei ultime adnotari a textului numai modificari de natura tehnica, si nu de fond. In aceste conditii, este cu atat mai importanta victoria diplomatiei franceze, si in special a presedintelui Conventiei, Valery Giscard d*Estaing, considerat a detine meritul principal.
O victorie importanta a obtinut si aliata mai recenta a Frantei, Germania. Textul prevede ca fiecare dintre tarile membre va avea dreptul sa isi stabileasca nivelul anual de emigranti pe care sa ii naturalizeze. Textul asteapta semnatura presedintelui in exercitiu al UE, premierul italian Silvio Berlusconi, dupa care va ajunge pe mana conferintei interguvernamentale UE, programata pentru toamna. Ambitia Italiei este aceea de a adopta textul in timpul mandatului ei, adica pana la sfarsitul anului.
