Confruntata cu numeroase critici dupa 11 septembrie si izolata de Statele Unite pe perioada campaniei militare din Afganistan, NATO opereaza primele schimbari in structurile sale, cu scopul de a demonstra Americii ca, pe de o parte, europenii pot actiona eficient si fara ajutorul acesteia si ca, pe de alta parte, soldatii Washingtonului au nevoie in continuare de sprijinul celei mai puternice aliante militare din istorie.
Primii pasi in redefinerea identitatii Aliantei au fost deja facuti, apreciaza cotidianul britanic -The Independent-. NATO a decis organizarea a trei unitati de reactie rapida, al caror motor vor fi Unitatile Aliate de Reactie Rapida (ARRC), organism condus de Londra si -alimentat-, in proportie de 60%, cu trupe britanice, care a facut dovada eficientei sale militare in Bosnia si Kosovo. Acestuia i se vor alatura in scurt timp alte doua unitati militare, formate dupa acelasi model prin comasarea a cinci divizii nationale (Italia, Spania, Olanda, Turcia si eurounitatile franco-germane).
250.000 de soldati gata sa lupte oriunde si oricat
In felul acesta, NATO va fi capabila sa desfasoare intr-o singura campanie militara circa 100.000 de soldati o data si sa aiba in rezerva 250.000 de trupe, capabile sa lupte concomitent in trei conflicte separate, pe o perioada de pana la doi ani.
Initiativa organismului euro-atlantic se loveste de propunerile europene privind propria forta de reactie rapida a batranului continent care va dispune de circa 60.000 de soldati si va avea sedii si structuri de comanda separate. Desi acceptata deja de fortele aliate, printre care Marea Britanie si Franta care au si semnat in acest sens, viitoarea asa-zisa armata europeana trezeste in continuare temeri ca, in loc de a completa fortele NATO, va incerca mai degraba sa le ia locul, in contextul in care europenii si-au exprimat de nenumarate ori dorinta de a avea mai multa autonomie fata de organizatia transatlantica, care primeste ordine de la Washington.
Printre cele mai recente propuneri de aplanare a unui eventual conflict in acest sens se numara includerea trupelor Uniunii Europene in noile forte de reactie rapida din cadrul NATO. Franta va obiecta cu siguranta la aceasta propunere, considera -The Independent-, deoarece o va interpreta drept o noua incercare de subjugare a Europei de catre SUA.
Cel mai mare semn de intrebare planeaza insa, ca de obicei in ultima perioada, asupra capacitatii unitatilor de reactie rapida europene de a se descurca fara ajutorul americanilor. Fortele Aliantei depind inca de mijloacele de comunicatii si de puterea aeriana a Statelor Unite. Componenta europeana a NATO nu dispune de suficiente aparate aeriene pentru a-si transporta trupele, echipamentele si proviziile in zonele de conflict sau de capacitatea aviatica necesara unei campanii sustinute de bombardamente. De altfel, Europa a contribuit cu doar 20% din totalul raidurilor aeriene impotriva Iugoslaviei. In plus, europenii au demonstrat de multe ori pana acum ca, din cauza discrepantelor dintre sistemele lor de comunicare, -nu au putut vorbi- unii cu altii decat prin intermediul sofisticatelor retele si echipamente puse la dispozitie de Washington.
In acest context, nasterea unei noi Aliante, cu un rol nou in climatul geo-politic de dupa 11 septembrie, ramane in continuare doar un proiect cu sanse incerte de reusita.
