Opt luni dupa cea mai grava criza din istoria sa, cauzata de divergentele asupra Irakului, NATO se confrunta cu o amenintare extrema la adresa relatiilor transatlantice, considera Washingtonul, care arata cu degetul vinovatul sub forma eforturilor europene de creare a unei politici mai puternice de securitate si aparare.
Planurile europene -reprezinta unul dintre cele mai mari pericole-, a declarat ambasadorul SUA la NATO, Nicholas Burns, in cadrul unei reuniuni aliate saptamanale, ulterioara lansarii noii armate a Aliantei, o forta de reactie rapida flexibila si dotata cu cele mai moderne echipamente militare. Declaratiile sale au fost facute publice inaintea unei reuniuni la nivel inalt a reprezentantilor UE, in cadrul careia s-au discutat si planurile militare ale Uniunii.
Impotriva mai vechiului rival european, acum de mare actualitate, Nicholas Burns a convocat zilele acestea o reuniune aliata de urgenta, urmare ingrijorarilor exprimate de Pentagon si Casa Alba cu privire la asa-numitul pact de prietenie in domeniul apararii comune dintre Marea Britanie si Franta si Germania. El a facut referire la declaratiile de luna trecuta ale premierului Tony Blair, care, in cadrul unui summit tripartit cu presedintele francez, Jacques Chirac, si cancelarul german, Gerhard Schroder, a fost de acord ca UE -trebuie sa poata planifica si duce la indeplinire operatiuni in afara NATO-.
Este deocamdata prea devreme pentru a ne pronunta in chestiunea apararii, au declarat impaciuitori liderii europeni urmare obiectiilor lui Burns. -Acesta este doar inceputul. Avem nevoie de o politica de aparare mai coerenta complementara NATO-, a declarat un oficial britanic citat de -Financial Times-.
Pe rand, Tony Blair, Jacques Chirac si italianul Silvio Berlusconi, detinator al presedintiei rotative a UE, au dezavuat ideea unei rivalitati transatlantice, sprijinand in schimb scenariul unei alternative militare.
-Vreau sa ma fac inteles: niciodata nu voi supune NATO vreunui risc-, a spus Blair, care a explicat: -Vor exista anumite circumstante, cum este acum cazul in Macedonia, cand americanii, dintr-un motiv sau altul, nu vor dori sa se implice. In astfel de momente este important ca Europa sa poata actiona independent-. -Garant al securitatii noastre ramane tot NATO-, a conchis acesta.
Recunoscand ca politica europeana de aparare nu poate fi coerenta in lipsa implicarii britanice, Chirac a vorbit despre respectarea obligatiilor aliate, iar reprezentantul european pentru politica externa, Javier Solana, a denuntat asa-zisele tensiuni transatlantice drept -mult zgomot pentru nimic-.
Negata de Londra, o eventuala implicare a britanicilor – cel mai fidel aliat al SUA – in planurile axei Paris-Berlin si in dauna exclusivitatii NATO ar ameninta mai curand avanposturile americane pe continentul european, ridicarea chestiunii deteriorarii structurilor aliate fiind un pretext pentru protejarea propriilor interese. Statele Unite au fost cele care, nu cu mult timp in urma, au pus problema disparitiei NATO de pe harta militara a lumii, urmare dificultatilor in asumarea unui nou rol dupa 11 septembrie, care intre timp s-a dovedit a fi, deloc surprinzator, lupta impotriva terorismului.
Context in care SUA sustin ca au tot dreptul ca, prin intermediul NATO, sa fie informate cu privire la toate demersurile europene, al caror impact asupra Aliantei nu este deloc de neglijat. La extrema cealalta, Franta, Germania, Belgia si Luxemburg au propus in urma cu cateva luni formarea unui cartier general european in afara structurilor aliate, propunere respinsa din start de Marea Britanie, care, in rol de mediator, a militat pentru crearea unui centru de comanda european separat in cadrul NATO.
Discutiile au ramas in faza incipienta. In plus, paie pe foc a mai pus si presa rusa, potrivit careia Moscova are in vedere posibilitatea integrarii, intr-o oarecare masura, a structurilor sale de aparare cu cele europene.
