Razboiul care se desfasoara in regiunea Golfului Persic a intrat deja in a doua saptamana, iar trupele americano-britanice se pregatesc de marea batalie impotriva membrilor Garzii Republicane masati in jurul Bagdadului. In Statele Unite, la mii de kilometri distanta de teatrul operatiunilor de razboi, stirile despre iminenta confruntare domina transmisiunile canalelor de televiziune, ai caror experti militari (deveniti foarte populari in ultimele zile) prezinta amplasarea puscasilor marini, suprematia tehnica a fortelor aliate sau tacticile de gherila ale fedainilor pregatiti sa moara aparandu-l pe Saddam Hussein. Diferitele scenarii de razboi prezentate de strategi sunt intrerupte insa, din cand in cand, de informatii despre pierderile fortelor internationale, mai ales despre tragedia celor sapte soldati americani cazuti in mainile dusmanului si a caror soarta este urmarita cu sufletul la gura de intreaga America.
La mai putin de doua ore distanta de New York, mergand spre Philadelphia, calatorul ajunge in Camden, unul dintre cele 21 de comitate care alcatuiesc New Jersey. Un indicator verde te anunta ca ai ajuns in Pennsauken, o localitate cu nimic diferita fata de celelalte asezari din -Statul Gradina-, asa cum este cunoscut New Jersey, ca urmare a sutelor de hectare de padure si a culturilor de legume ce se intind pe mari suprafete. Linistita asezare a devenit insa in aceste zile centrul unei agitatii neobisnuite. Traficul de masini, altadata redus aproape la zero, se desfasoara intr-un ritm sustinut, iar zeci de camionete ale posturilor de televiziune din New York sau Los Angeles, cu antenele de satelit ridicate la cativa metri in aer, sunt parcate pe strazile cu case tipic americane, cu gazoane perfect taiate in fata. Pe fiecare veranda sunt atarnate steaguri instelate de diferite marimi, in timp ce panglici galbene au fost prinse de copaci, de garduri sau de portierele masinilor.
S aceasta pentru ca mica asezare din New Jersey este locul in care a crescut sergentul James Riley, unul dintre cei sapte soldati americani luati prizonieri de fortele lui Saddam Hussein si apoi intervievati de televiziunea irakiana intr-o succesiune de secvente care au socat opinia publica americana.
Casa sergentului Riley, ascunsa dupa un rand de artari, nu este nici ea cu nimic diferita fata de celelalte locuinte care se insira de-a lungul strazii inguste. Doar multimea de esarfe galbene ce impodobesc copacii, ursuletii de plus si inscriptiile ce indeamna oamenii sa se roage pentru intoarcerea -iubitului nostru James- stau marturie despre drama ce se petrece in spatele usii de sticla. Impreuna cu colegii de la -New York Post- si -Daily News- incercam sa ne apropiem de casa din care nu razbate nici un zgomot, insa un ofiter dintr-o masina de politie parcata in apropiere ne face semn sa ne indepartam. -Respectati durerea familiei, va rugam-, ne spune politistul, adaugand ca familia a fost hartuita de ziaristi aproape continuu de cand canalul Al-Jazeera a prezentat imagini cu Riley si ceilalti soldati americani capturati. Cateva femei vin sa aseze mici buchete de flori langa memorialul improvizat si nu pot sa nu remarc ca toate au ochii inlacrimati. -Tragedia prin care trece familia Riley este aproape de nedescris-, ne spune Dennise Eisenberg, care se declara o -foarte apropiata prietena a lui Jane-, mama sergentului prizonier. Ce ne poate spune despre James? -Este un om extraordinar-, se reped sa ne declare femeile, dupa care ne povestesc cum familia Riley a venit in Statele Unite din indepartata Noua Zeelanda cand baiatul avea doar 10 ani, cum a invatat singur sa cante la chitara si a devorat zeci de carti de science-fiction. -Cum au reactionat parintii la stirea despre capturarea sa?-, vrea sa stie Kate Sheehy, o
ziarista de la -New York Post-, iar una dintre femei isi duce mainile la inima, oftand. -Cineva i-a anuntat ca au vazut poza lui James pe Internet, abia dupa aceea au venit cei de la armata si politia federala-, spune Mary McLemore, adaugand ca -Athol, tatal lui James, nu a mai inchis un ochi de cand a inceput nenorocirea-. Femeia ne spune apoi cum ofiterul care a venit sa le dea vestea i-a informat si despre actiunile pe care luptatorii din Delta Force si Navy SEAL le-au incercat in scopul de a-i salva pe prizonieri, insa lipsa de informatii i-a impiedicat sa-si duca planurile la indeplinire. Femeile imi spun insa ca Riley-ii au fost extrem de impresionati de solidaritatea aratata de intreaga America si spera ca James, descris drept un militar de cariera care s-a inrolat la 18 ani, imediat dupa absolvirea liceului din Pennsauken, sa fie tratat decent de catre irakieni. Le intreb cum li s-a parut James in cele cateva imagini difuzate de televiziunea irakiana, iar femeile imi spun ca -era putin speriat, insa nu parea sa fie ranit-. Iar Dennise Eisenberg adauga, cu un zambet mijit in coltul gurii: -Baiatul e un luptator si va trece cu bine prin toate acestea. N-ati vazut cata indarjire se citea in ochii lui?-.
Conform informatiilor difuzate de media americane, Crucea Rosie Internationala incerca joi seara sa obtina accesul la cei sapte prizonieri de razboi americani si sa clarifice situatia altor 20 de soldati americani si britanici -disparuti in misiune- pe frontul irakian. Concomitent, oficialii americani au vorbit despre -criminalii de razboi irakieni- care vor fi judecati in cazul in care prizonierii americani nu vor fi tratati conform Conventiei de la Geneva, o amenintare formulata deja de presedintele Gorge W. Bush. Analistii americani, departe de a minimaliza impactul psihologic pe care il au imaginile cu soldati americani capturati sau chiar omorati, afirma ca tactica Bagdadului de a-i prezenta pe prizonieri este o arma cu doua taisuri, care se va intoarce impotriva irakienilor pentru ca dovedeste brutalitatea regimului lui Saddam si ofera aliatilor motive suficiente pentru a-si continua ofensiva militara. Mai mult, sondajele de opinie realizate in aceasta saptamana afirma ca, fara a-i face sa renunte la sustinerea razboiului, americanii au devenit si mai convinsi de necesitatea inlaturarii dictatorului irakian (asa cum mi-au declarat colegii de la publicatiile din New York, redactiile -Daily News-, -Newsday- sau -New York Post- au fost invadate de o avalansa de scrisori prin care cititorii denunta brutalitatea irakienilor si se pronunta in numar din ce in ce mai mare in favoarea razboiului).
