Bărbații latini, francezi, spanioli, italieni, români, au în comun atitudinea provocatoare, privirile languroase care parcă te dezbracă, ideea că bărbatul e dator să-ncerce și abordarea femeilor exprimându-și admirația pentru aspectul lor. O sută de franțuzoaice au semnat în Le monde un manifest prin care apără libertatea de a importuna (conform DEX, a plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa). Printre semnatarele manifestului se află și actrița Catherine Deneuve. Franțuzoaicele solicită „libertatea de a importuna, indispensabilă libertății sexuale”: „une liberté d’importuner, indispensable à la liberté sexuelle.” Ele subliniază că violul este o crimă, dar căutarea insistentă sau incomodantă a unei aventuri amoroase nu e o ofensă și nici galanteria o agresiune de macho.
Semnatarele se tem că sub amenințarea denunțării, bărbații nu vor mai face nici măcar un compliment unei colege de birou. În Franța sloganul #metoo s-a transformat în „denunță-l pe porcul tău”.
Astfel în Paris s-a anulat la Cinematecă o retrospectivă Polanski și s-a cerut a fi scos dintr-o expoziție un tablou al pictorului Balthus suspectat de pedofilie.
Franțuzoaicele susțin că această campanie este susținută de extremiștii religioși pentru care femeia este întruchiparea mamei casnice și gospodine.
Franțuzoaicele resping acest feminism excesiv prin care se propagă „ura față de bărbați și față de sexualitate”.
În urmă cu trei luni și ziarista italiană Barbara D’Urso a adresat o scrisoare actriţelor care acum susțin că au fost violate sau abuzate sexual, după ani de zile în care s-au complăcut câştigând bani şi glorie.
„Dacă te-ai ”aplecat”, în sens literar, la dorinţele unui producător cinematografic pentru a obţine în schimb rolul dintr-un film, nu numi asta viol fiindcă tot de liber schimb este vorba. Iar acum, după ce ai căpătat faimă şi bani datorită acelor ”performanţe”, chiar dacă nu prea artistice, nu veni să-mi spui că te-au obligat pentru a nu-ţi distruge cariera. Fiindcă eşti tu cea care ai distrus cariera altor multe aspirante actriţe, poate mai bune decât tine, dar care n-au vrut să se supună sistemului. Şi, da, eu nu neg că Jolie sau Paltrrow sunt grozave şi foarte frumoase, ba, mai mult, sunt minunate şi probabil ar fi obţinut oricum succesul, dar nu suport ipocrizia acelora care astăzi se prefac că s-au trezit dintr-un coşmar şi au găsit în sfârşit curajul de a-l denunţa pe Weinstein, unul dintre principalii producători de la Hollywood.”, scria italianca.
Jurnalistul Dan Alexe explică și el cum sunt curtate în țările latine femeile: „Dacă în Suedia e cât se poate de natural ca o fată să invite un băiat la ea acasă și ca cei doi să petreacă seara bând cafea și discutând despre poluarea Mării Baltice, aceeași suedeză aflată în Franța ar produce confuzie lansând o asemenea invitație.” Jurnalistul care trăiește în Belgia de mai bine de 30 de ani ilustrează cum e curtată femeia latină: „flori, ciocolată, ritualuri, coduri nesfârșite, complicate. Italia este singura țară în care există cursuri de corteggiamento, arta de-a face curte, echivalentă cu la drague (n.n. – căutarea insistentă sau incomodantă a unei aventuri amoroase) în Franța. La fel se întâmplă în Spania, unde tentativa de agățare în stradă se numește piropo, termen intraductibil. Piropo este ceea ce în alte părți – în SUA, de pildă – ar fi asimilat cu hărțuiala sexuală, dar care în Spania e doar un gest cultural. Femeia care între metrou și poarta casei nu a avut parte de câteva piropos: fluierături, omagii apăsate, ocheade, poate să se considere un caz disperat.” Citește expunerea lui Dan Alexe pe europalibera.org
Foto fanpop.com
