Votul de neancredere a Parlamentului de la Kiev acordat guvernului Iuscenko nu lasa loc de comentarii privind voia reprezentantilor poporului. Initiat de comunisti, votul de neancredere a fost sustinut de 263 de deputati contra a 69 de voturi. Semnificativ privind dedesubturile actiunii, comunistii au fost sustinuti de reprezentantii unor formatiuni pe care ucrainienii, in limbaj cotidian, le denumesc -partide oligarhice-: Iabluko, Partidul Social-Democrat Unit Ucrainean si Uniunea Muncitoare din Ucraina. Rezultatul votului a fost asteptat cu sufletul la gura de aproximativ 20.000 de manifestanti, cu totii sustinatori ai premierului Vladimir Iuscenco. La aflarea hotararii parlamentarilor, demonstrantii nemultumiti au primit cu entuziasm initiativa izvorata din nu se stie de unde: -Sa-i zidim pe demoni !-. Din cutii de carton au ridicat un zid simbolic in jurul cladirii Parlamentului. Nici Iuscenco nu s-a asteptat la un asemenea sprijin popular. Manifestantii s-au indreptat, apoi, spre sediul presedintiei, scandand, in zadar, -Rusine, rusine!- si -Jos mainile de pe Iuscenco!-
-O hotarare corespunzatoare-
Cale de intors, acum nu exista. Conform legisalatiei din Ucraina, premierul este obligat sa-si prezinte demisia in fata presedintelui republicii. O va face, pentru ca nu intentioneaza sa ramana premier interimar. Va porni, insa la alegerile parlamentare din 2002. Demisia o va prezenta unui presedinte, Leonid Kucima, care nu l-a sprijinit defel in perioada in care a fost in fruntea guvernului. Chiar si dupa presiuni din partea Uniunii Europene, la reuniunea de miercuri, de la presedintie, unde ar fi trebuit sa medieze o intelegere intre Iuscenco si opozantii sai, intr-o -de asteptat-ultima incercare de evitare a votului negativ din Parlament, Kucima nu a recomandat decat… -o hotarare corespunzatoare-. Isi daduse acordul pentru mazilirea premierului. Oarecum surprinzator, pentru ca acceptarea lui Kucima de catre Occident, mai ales dupa dubioasa -afacere Gongadze- se datoreste in mare parte reformistului liberal Iuscenco. Surprinzator si pentru ca in situatia haotica din Ucraina, presedintele ar fi avut interesul logic sa nu incurajeze un alt factor destabilizator, cum ar fi caderea guvernului. Mai mult decat atat, atragerea asupra sa a noi adversari-sustinatorii lui Iscenco-nu promite decat o slabire si mai accentuata a pozitiei sale prezidentiale. Si atunci, de ce a jucat Kucima impotriva premierului? De ce au vrut comunistii si oligarhia ucraineana capul lui Iuscenco?
El nu a furat ca altii
Pentru ucraineanul de rand, raspunsul este simplu:Iuscenco a deranjat prea mult cu reformele sale; Iuscenco a iritat oligarhia locala, atat de strans legata de oligarhia rusa; apropierea Kievului de UE si de NATO nu place celor care vor apropierea Kievului de Moscova. -El nu a furat ca altii. Cei care sunt impotriva lui sunt dusmanii Ucrainei-, sustin simpatizantii sai. Vladimir Iuscenco, care a preluat functia de premier la sfarsitul anului 1999, dupa ce a fost la conducerea Bancii Nationale, a reusit sa evite prabusirea Ucrainei in capcana datoriilor neplatite. Doar intr-un an si jumatate a bagat ceva viata in economia tarii intrata in boala lunga sub efectele crizei ruse. Pentru prima data de la independenta, anul trecut, Ucraina inregistrase o usoara crestere economica. Aceasta a simtit-o si populatia. S-au patit salariile si pensiile intarziate de luni de zile. Popularitatea lui Iuscenko a urcat atat de spectaculos, incat s-a cutremurat si scaunul prezidential. Strada crede ca a fost prima sa mare greseala. Dar Iuscenko a cautat sa faca ordine si in afacerile de cumparare a gazului rusesc si in intregul sector energetic. Incercarea a echivalat cu un atac asupra oligarhiei ucraineano-ruse si in acelasi timp asupra anturajului corupt al presedintelui Kucima. Strada crede ca a fost a doua si decisiva sa greseala. Ucraina nu-si poate asigura decat o cincime din gazele naturale si doar 12 procente din petrolul necesar. Restul vine din Rusia. Iar acest rest este sub controlul micii oligarhii autohtone, conectata la marea oligarhie rusa, care a pescuit in voie in apele tulburi ucrainene. Pe seama pauperizarii populatiei de 49 de milioane de locuitori, aceasta coalitie a coruptiei a jefuit Ucraina. Kievul continua sa figureze cu o datorie de patru miliarde de dolari catre Moscova, dar in contul ei s-au platit de mai multe ori sute de miloane de dolari, care au disparut fara urma…Mica oligarhie ucraineana, spre deosebire de cea rusa la ea acasa, s-a opus tuturor masurilor reformatoare ale premierului.
Catre cine intoarce fata Kievul?
Caderea lui Iuscenco ar putea fi lesne si sfarsitul unui scenariu politic scris la Moscova, dupa ce in 1996 Kievul a semnat tratatul de prietenie ucraineano-rus si a pus capat unei perioade de relatii tensionate. De atunci apropierea dintre Moscova si Kiev avanseaza, neperturbata prea mult de izbucnirea periodica a problemelor datoriilor Ucrainei pentru gazele rusesti, de participarea acesteia la actiuni de parteneriat cu NATO si de apropierea ei de Uniunea Europeana. Ucraina este un tampon util intre Rusia si blocul NATO, atat din punctul de vedere al Moscovei, cat si al Bruxelles-ului. Dar si pentru NATO si UE, precum si pentru Rusia este foarte important catre cine intoarce Kievul fata si catre cine, spatele. Kremlinul nu pare nelinistit de caderea lui Iuscenco, diplomatia rusa dand de stire ca schimbarea de la Kiev nu va afecta relatiile apropiate dintre cele doua foste state sovietice. In schimb, in comunicatul sau, UE s-a declarat -extrem de ingrijorata de faptul ca demiterea Guvernului Iuscenco, poate afecta procesul reformei economice si politice…- si cere presedintelui Kucima, Parlamentului si Guvernului ucrainean, inceperea unui dialog -intensiv si constructiv-.
