Lumea-i cum este
Mulți ar vrea ca în România să se trăiască bine de tot („Să trăiți bine“), așa, ca în Germania. Poate de-aceea și vor unii un premier neamț (Iohannis), poate de-aceea un premier (român, desigur) declara mai acum un an pe aeroport, la întoarcerea de la UE, de la Bruxelles: „Poziția României a fost poziția Germaniei“. Nici Ana Pauker nu o zicea chiar de-a dreptul că poziția RPR este poziția URSS.
Dar dacă fascinația Germaniei ne obsedează atâta (și bine face), să luăm aminte la o parabolă. Și acolo, ca și la noi, sunt trei partide semnificative care fac combinații de guvernare între ele: popularii, să le zicem, respectiv creștin- democrații, social-democrații și liberal- democrații (a nu se confunda cu democrat-liberalii de la noi). Până la alegeri, țara a fost guvernată de o coaliție creștin-democrată – social-democrată, după alegeri coaliția este între creștin-democrați și liberal-democrați. De la o formulă la alta s-a trecut fără istericale, vacarm, insulte, intrigi, șantaje. La exact o lună după alegeri, după negocieri laborioase dar discrete între partide, s-a anunțat noua formulă de guvernare. În tot acest răstimp, președintele parcă nici nu ar fi existat, nu s-a băgat deloc, n-a scos o vorbuliță. Noul guvern a fost votat în Bundestag, fără tărăgănări și șicane, fără ca miniștrii desemnați să mai treacă prin interminabile interogatorii parșive pe la diverse comitete și comiții parlamentare.
Anterior, campania electorală a fost „echilibrată, uneori prea calmă“, scria săptămânalul francez „L’Express“. Despre RDG și Zidul Berlinului s-a vorbit mai mult ca altădată (se împlinesc 20 de ani de la dispariția lor), dar fără a se insista pe „răutăți“ de tipul poliției politice Stasi, dosare, turnători etc. Cancelarul Angela Merkel a evocat pentru prima oară în două decenii viața ei de cetățean est-german, a spus că RDG era un stat „construit în afara dreptului și pe absența libertății“, dar a adăugat că e greșit să se spună că viața în RDG era, de la un capăt la altul, una rea.
„Aveam familiile noastre, ne bucuram cu prietenii“. A mărturisit că nu se consideră o opozantă a regimului comunist și că a fost înscrisă în UTC-ul est-german. Nicio altă înfierare a trecutului odios și sinistru, a grelei moșteniri, nici vorbă de vreun „proces al comunismului“.
Principala dezbatere a campaniei electorale, între cancelarul Merkel și vicecancelarul Steinmeier, rivali acum la funcția de șef al guvernului, „a semănat mai mult cu un duet decât cu un duel“, a remarcat stupefiat unul dintre ziariștii-animatori ai dezbaterii tv. Cei doi nu și-au aruncat reciproc zoaie. „Mai încordați au fost ziariștii moderatori“, observa cu umor cineva. „Am făcut mult împreună“ – a spus social-democratul. „Coaliția a lucrat bine“ – a încuviințat creștin-democrata. Le-a fost cam greu să se diferențieze prin mesajul lor electoral, a conchis presa. Dar oricum, n-a fost vorba de niciun fel de „dezvăluire în presă“ sau de amestec al serviciilor secrete. Vedeta campaniei, cancelarul Merkel, nu s-a spart în figuri, n-a fost niciun orator excelent, niciun arbitru al eleganței vestimentare, dar a transmis siguranță și calm.
Totul a decurs normal, funcțional și până la alegeri, și în timpul, și după. Noul guvern a anunțat prompt măsuri reale în favoarea celor mai loviți de criză: scăderea impozitelor, reformarea sistemului de sănătate, sporirea alocațiilor familiale.
Pai dacă vrem ca în Germania, să procedăm ca în Germania.
