Intr-un moment in care razboiul cu Irakul bate la usa, iar numaratoarea inversa pana la primele raiduri aliate impotriva Bagdadului se apropie de final, Administratia de la Washington se vede nevoita sa faca fata unei noi amenintari: Coreea de Nord. O serie de declaratii belicoase ale oficialiilor de la Phenian si actiuni provocatoare lansate de statul comunist in ultimele luni (reluarea programului atomic, expulzarea ostentativa a monitorilor nucleari internationali, interceptarea unui avion de spionaj american de MIG-uri nord-coreene sau spectacolul lansarii unei rachete de croaziera in chiar ziua inaugurarii noului presedinte de la Seul) au creat ingrijorare in capitala americana. Al doilea stat, dupa Irak, din asa-numita -axa a raului- descrisa de presedintele George W. Bush incearca sa forteze mana americanilor, cerand concesii economice si amenintand cu utilizarea armelor nucleare. Nu este, de altfel, de mirare ca unul dintre jurnalistii de peste Ocean si-a inceput un editorial recent afirmand transant: -Statele Unite se afla, astazi, in pragul razboiului cu Coreea de Nord-.
Cat de puternica este amenintarea nord-coreeana? Lasand deoparte avalansa de declaratii agresive facute de liderii de la Phenian (inclusiv amenintarea cu declansarea -celui de-al treilea razboi mondial-), multe voci respectabile din cercurile politice si militare americane considera ca Republica Populara Democrata Coreeana reprezinta, in acest moment, o amenintare mult mai grava decat Saddam Hussein si arsenalul sau de distrugere in masa. In primul rand, pentru ca nord-coreenii au declansat o cursa frenetica de producere a plutoniului, care le va permite ca, pana in aceasta vara, sa detina cel putin sase arme nucleare. Avand in mana asul nuclear, oficialii de la Phenian nu vor ezita sa treaca de la declaratii belicoase la actiuni in forta, fara a mai pune la socoteala posibilitatea ca nord-coreenii sa incerce vanzarea plutoniului catre Irak, Iran, Siria sau retelele teroriste care impanzesc Asia. Administratia de la Washington este ingrijorata, de asemenea, ca statul comunist este posesorul unor rachete de croaziera cu raza lunga de actiune (Taepo-Dong 1 si 2). care pot foarte usor sa atinga bazele americane din Insula Guam sau de pe tarmul Alaskai si sa produca distrugeri incomensurabile pe Coasta de Vest a federatiei. Nu in ultimul rand, analistii de peste Ocean atrag atentia ca statul asiatic are a cincea armata din lume ca marime (prima raportata la numarul de locuitori) si cheltuieste 30 de procente din Produsul Intern Brut pentru inarmare, motive suficiente ca Administratia Bush sa ia in serios -problema coreeana-.
Care sunt sansele ca Statele Unite sa treaca la actiuni in forta impotriva Coreei de Nord? Foarte mari, cred analistii americani, mai ales dupa ce
ostilitatile din Golful Persic se vor fi incheiat, iar regimul despotic al lui Saddam Hussein va fi inlaturat de la putere. Potrivit informatiilor ce razbat din cercurile politico-militare de la Washington, presedintele George W. Bush a preferat sa minimalizeze, deocamdata, amenintarea venita de la Phenian (pe care a si numit-o -nelamurire diplomatica-) tocmai pentru a se putea concentra linistit asupra invaziei Irakului.
Nu trebuie neglijat insa faptul ca Pentagonul a deplasat, recent, la baza din Guam, 24 de bombardiere B-1 si B-52, ca a extins cu inca trei luni prezenta celor 37.000 de militari americani in Coreea de Sud sau ca portavionul USS Carl Vinson se indreapta cu toata viteza spre regiunea in criza. In acelasi timp, experti americani si sud-coreeni s-au intalnit in Honolulu pentru a revedea planuri de atac ale statului comunist, accentul fiind pus pe anihilarea rapida a celor 100.000 de soldati din fortele speciale nord-coreene, despre care se presupune ca vor juca un rol esential in atacarea Coreei de Sud. La randul sau, ministrul apararii japonez a afirmat ca, in conditiile amenintarii Phenianului, tara sa trebuie sa-si revizuiasca politica de neagresiune imbratisata de Tokio dupa al doilea conflict mondial si a anuntat ca Japonia va contribui cu 165 milioane de dolari la construirea unui scut anti-racheta impreuna cu specialisti americani care sa protejeze arhipelagul nipon impotriva oricarei agresiuni.
Exista, totusi, sperante ca -problema coreeana- sa fie rezolvata pe cale diplomatica? Adversarii actiunilor in forta de la Washington, in special liderii Partidului Democrat, au criticat pozitia Administratiei Bush fata de Phenian si in special refuzul Casei Albe de a angaja discutii cu statul comunist. -Negocierile nu inseamna capitulare sau concesii, ci pur si simplu o cale de lamurire a diferentelor cu scopul de a evita escaladarea conflictului-, a afirmat senatorul de Michigan, Carl Levin, sustinand, de asemenea, ca incurajarea Chinei sa participe la medierea crizei poate fi o solutie. La randul sau, fostul secretar de stat Henrry Kissinger a cerut intr-un editorial publicat de cotidianul -New York Post- organizarea unei conferinte internationale asupra programului nuclear al Phenianului si unde tarile afectate de noua criza (Coreea de Sud, China, Japonia, Rusia si Statele Unite) sa decida o strategie comuna. O astfel de reuniune este necesara, crede fostul diplomat, mai ales in conditiile in care nici unul dintre vecinii statului comunist nu doreste sa fie confruntat cu actiuni militare la frontierele sale, sa suporte costurile uriase ale unei eventuale reconstructii postbelice a Coreei de Nord sau sa-si deschida granitele valurilor de refugiati veniti dinspre statul comunist.
Santajul la care Phenianul recurge in acest moment in incercarea de a obtine concesii de la Statele Unite nu pare insa sa aiba sanse de reusita. Inalti responsabili de la Washington au repetat constant, in ultimele luni, ca discutiile directe cu Coreea de Nord nu vor avea loc atata vreme cat Kim Jong Il nu abandoneaza imediat cursa nucleara. Simultan, Casa Alba si Pentagonul pun la punct diferite scenarii de rezolvare a amenintarii nord-coreene, iar actiunea in forta (fie prin raiduri impotriva centralelor nucleare, fie chiar prin folosirea armelor nucleare) pare, in acest moment, varianta castigatoare.
