Schimbarea regulilor care guverneaza politica fiscala a UE ar reprezenta conditia esentiala a relansarii economiei europene, si-a rezumat sambata planurile de viitor presedintia italiana a Uniunii Euroepene, cu ocazia unei interventii a premierului Silvio Berlusconi. Regulile stricte impuse o data cu tratatul de la Masstricht, semnat in urma cu zece ani, care constituie actul de nastere al actualei Uniuni, ar putea fi in curand modificate, dupa cum arata raportul de forte din Uniune.
Silvio Berlusconi a declarat, mai mult decat explicit, chiar daca nu a pronuntat cifre sau termene, ca pactul de stabilitate european, care prevedere mentinearea deficitului bugetar al statelor membre sub 3% din PIB, o conditie a stabilitatii macroeconomice, trebuie sa devina mai elastic, pentru a favoriza cresterea economica. -Trebuie sa punem accentul pe crestere si, in acest sens, sa imprimam o mai mare elasticitate pactului de stabilitate, pentru o serioasa relansare-, a fost semnalul lansat de seful guvernului italian. Interventia sa reprezinta o schimbare de discurs, in premiera la nivel european, pe fondul datelor statistice ale momentului. Acestea arata, in esenta, ca Germania si Italia au intrat oficial in recesiune economica, in sens tehnic, ceea ce echivaleaza cu trei trimestre consecutive de scadere a PIB national, in timp ce Franta se invarteste in jurul cresterii zero. In paralel, Franta a anuntat, pentru al treilea an consecutiv, ca nu se poate inscrie in baremul de 3% deficit bugetar, iar Germania se afla si ea in aceeasi situatie.
Flexibilizarea normelor fiscale in zona euro, adica posibilitatea acceptarii unui deficit mai mare, presupune investitii si creare de locuri de munca, ceea ce pune bazele cresterii economice – cu riscuri, ce-i drept – o tinta care pare tot mai de neatins de guvernele marilor economii europene.
Dupa cum a incercat sa explice premierul Berlusconi in ceea ce constituie prima sa interventie pe teme de politica europeana in calitate de lider al UE, -pana acum accentul major a fost pus pe primul obiectiv, si anume pe stabilitate, dar acum a venit timpul sa trecem la al doilea, si anume cresterea. Trebuie sa regasim sensul deplin al pactului-. O eficienta retorica notabila a liderului italian, in incercarea de a imprima o schimbare de directie in economia europeana, care sa marcheze ambitiosul mandat italian. O intoarcere de 180 de grade dictata de un amestec de curaj, de care Berlusconi a demonstrat ca este capabil, de inconstienta, si ea dovedita, dar si din dorinta expresa de a lasa ceva in urma trecerii sale pe la comanda continentului.
De partea cealalta a baricadei, deocamdata de idei, se situeaza tarile cele mai influente ale blocului continental, dar si cele mai aflate in dificultate, Franta si Germania. In ciuda rezervelor pe care le-au exprimat fata de sprijinul italian pentru cauza anglo-americana in Irak, Parisul si Berlinul par sa impartaseasca viziunea italiana, in ciuda opozitiei grupului tarilor mici, exprimandu-se de acord sa riste pentru scurt timp pentru a putea pregati terenul relansarii economice.
Franta, care a primit de la ministrii europeni de externe semnalul ca nu sunt suficiente unele concesii relative pe care ar fi dispusa sa le faca, a sugerat ca este mai interesata de -crearea de locuri de munca decat de rezolvarea unor ecuatii contabile care sa satisfaca cine stie ce capitale-, dupa cum a explicat nervos premierul Raffarin. Cancelarul german Gerhard Schroder, ceva mai calm decat omologul sau francez, a spus in mare acelasi lucru, exprimat prin credinta ca regulile trebuie respectate, dar nu cu pretul stagnarii economice. Ca un semnal ca lucrurile sunt destul de clare pentru guvernul francez, premierul Raffarin si-a permis chiar sa-l ironizeze pe comisarul european pentru comert, Pascal Lamy, si el tot cetatean francez. Acesta sugerase ca Parisul trebuie sa respecte angajamentele asumate, numai ca premierul Raffarin l-a sfatuit sa-si vada de treburile sale.
Dezbaterea este inca la inceput, dar se anunta de lunga durata, mai ales ca presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, si viitorul presedinte al Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, s-au declarat deja sustinatori ai taberei conservatorilor.
