O fi fost spiritul indragostitilor din Verona, o fi fost -Carmen- de Bizet in regia magnifica a lui Franco Zeffirelli, o fi fost dorul de Italia repetatelor vacante sau o fi fost chiar nevoia de a pune punct si de la capat in relatiile bilaterale de dragul viitorului Europei si al carierei politice al carei viitor reclama si concentrarea eforturilor pe agenda continentala? Cel mai probabil, cate putin din toate. Cert este ca premierul german Gerhard Schroder a venit sambata la Verona, cu ocazia unui festival anual de muzica, onorand astfel o invitatie oficiala pe care i-o adresase presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, in ideea de a aduna oalele sparte de Berlusconi. Sau, oficial vorbind, pentru a pune capat disputei diplomatice dintre Italia si Germania, generata de ofensa adusa de premierul italian unui europarlamentar social-democrat german, pe care l-a descris ca foarte potrivit pentru un gardian nazist.
Una peste alta, disputa a fost declarata incheiata, dupa o intalnire Prodi – Schroder, gazduita de un hotel de lux dintr-o piata veroneza, care, evident, a abordat teme ale actualitatii internationale si problemele de pe agenda europeana (Germania si Italia au intrat de curand in recesiune economica, potrivit cifrelor reflectate de statistica, fiind singurele tari membre UE in aceasta situatie, care reflecta trei luni consecutive de crestere economica negativa). Oricum, chiar dinainte de intalnirea cu Prodi, pe care stanga italiana il pregateste pentru a o reprezenta in alegerile din 2006 impotriva lui Berlusconi, cancelarul german declarase ca -incidentul a fost depasit- si ca -iubeste sa vina in Italia-. Ceea ce dovedeste cat de bine regizata a fost incapatanarea de a-si anula vacanta italiana 2003, fapt pe care ziarele l-au remarcat la momentul respectiv, o decizie care a mai salvat putin din impopularitatea in crestere a sefului Cabinetului federal. A urmat o plimbare prin centrul istoric al Veronei, dupa care a fost atins punctul final, reprezentat de Arena din Verona, unde urma ca toata lumea buna sa asiste la punerea in scena a celebrei opere sub bagheta lui Zeffirelli.
Dezertare sau sacrificiu?
Dar, spre surpriza generala, personajul principal din toate episoadele politice importante ale Italiei acestor ani, premierul Silvio Berlusconi, a lipsit. -A dezertat-, a fost cuvantul folosit de unii oficiali. -Eu si sotia mea ne-am sacrificat-, a sunat varianta folosita de Berlusconi. Realiatea este aceasta: strazile din jurul Arenei erau pline de manifestanti anti-Berlusconi, care, evident, i-au aplaudat cu satisfactie pe Schroder si Prodi. Manifestanti de a caror prezenta premierul italian a explicat ca fusese informat de catre serviciile secrete si Ministerul de Interne, care insa il sfatuisera sa mearga la reprezentatie alaturi de oaspetele german, potrivit propriilor marturisiri. -Imi pare rau ca a trebuit sa renunt la opera pusa in scena de prietenul Zeffirelli. Dar daca as fi venit, probabil ca reprezentatia nici nu s-ar mai fi tinut. A fost decizia sa, a comentat adversarul sau politic deja consacrat, intruchipat de Prodi. -Mie si cancelarului Schroder ne-a parut foarte rau cand am primit vestea-, a declarat mai-marele de la Bruxelles. -Opozitia antidemocratica si antiliberala- ar fi, potrivit exprimarii premierului italian, de vina pentru pregatirea manifestatiei impotriva sa, pe care, a spus el, a dorit sa o evite nu pentru ca nu ar mai fi fost tinta altor manifestatii, cu care e deja obisnuit, ci pentru a nu transforma arena intr-un miting antiguvernamental. Asa se face ca abia ieri premierul italian a putut strange mana omologului sau german, declarand a doua oara pacea italo-germana, de data aceasta la nivelul cel mai inalt.
Adversarii sai politici sau presa ostila s-au lansat deja in a pune diagnostice de criza berlusconiana. Un psiholog, citat de cotidianul de stanga -La Repubblica-, a facut o paralela intre parcursul politic al lui Berlusconi si cel al lui Napoleon, apreciind, din pacate, ca premierul italian ar fi depasit deja faza ascendenta, caracterizata de o mare capacitate de munca si o creativitate iesita din comun, si ar fi intrat deja in a doua etapa, aceea a distantarii de realitate. -Berlusconi se simte bine doar atunci cand ii poate face pe ceilalti sa viseze, cand intruchipeaza pe mai-marele satului de vacanta, unde totul merge ca pe roate, mancarea e buna, iar spectacolul de seara distractiv. Dar, atentie, daca ti se spune ca seara trebuie sa se intalneasca toata lumea ca sa serveasca impreuna inghetata, nu te poti sustrage-, o metafora care sa descrie greaseala premierului italian.