Asa cum sustin aproape in unanimitate atotstiutorii analisti americani, Forumul Economic Mondial din acest an este marcat de trei mari evenimente. In primul rand, orasul sufera inca vizibil de traumele provocate de atentatele sinucigase din septembrie trecut si new-yorkezii, constransi sa traiasca in continuare sub imperiul starii de alerta, nu privesc cu ochi prea buni sosirea in metropola a zgomotoaselor grupuri de protestatari. Este vorba apoi de emotiile aduse de informatiile din Afganistan, unde Fortele Speciale americane si infanteristii marini se lupta cu ramasitele unui regim extrem de brutal. Si, in sfarsit, dar la fel de important, prima duminica din februarie este rezervata aici finalei campionatului de fotbal american sau Super Bowl-ului, un fenomen mediatic atat de amplu incat singur reuseste sa puna in umbra orice altceva, fie ca este vorba de scandalul prabusirii gigantului Enron, discursul despre starea natiunii al liderului de la Casa Alba sau pretinsele abuzuri comise impotriva talibanilor inchisi in tabara militara din canicularul Golf Guantanamo. Coraborand toate acestea si adaugand vremea foarte capricioasa, nu a surprins pe nimeni ca in afara celor cateva mii de participanti la selectul forum (politicieni, finantisti si oameni de afaceri) si a desfasurarii nemaintalnite de forte de ordine, conferinta economica nu a produs deloc agitatia de care se temeau organizatorii.
La fel ca si in primele doua zile ale Forumului, vremea nu a tinut deloc cu protestatarii nici sambata. Dupa ce rafalele de ploaie au maturat orasul incepand de miercuri, sfirsitul de saptamana a coincis cu scaderea brusca a temperaturilor si cu intetirea vanturilor reci aduse de curentii din Atlantic. Asa incat, cea mai mare demonstratie anunatata de militantii anti-globalizare – grupul International A.N.S.W.E.R., la care s-au raliat sindicate, studenti si ecologisti – nu a reusit sa adune decat vreo 3000-3500 de protestatari, cu mult inferior numarului anuntat. Cu cateva minute inainte de ora 9, grupuri-grupuri de manifestanti au inceput sa se adune la intrarea de sud a Central Park-ului, in imediata apropiere a statuii aurite a lui Columb de pe Broadway. Purtand lozinci si pancarte cu inscriptii dintre cele mai diverse (de la criticarea interventiei americane in Afganistan, la denuntarea saraciei din Somalia, a crizei din Argentina sau defrisarea nemiloasa a Amazonului brazilian), protestatarii se imbarbatau unii pe altii, in timp ce, din mana in mana, isi treceau cafele fierbinti si hot-dogi de la tonetele din jur. -Sunt aici ca sa cer reducerea datoriei pentru tarile din Lumea a Treia, confruntate cu mari probleme din cauza dobanzilor imense pe care trebuie sa le achite-, imi spune Dirk Ronson, un student din Nebraska, adaugand ca, pentru discursul fara perdea pe care l-a tinut in fata liderilor mondiali la Waldorf-Astoria, solistul irlandezilor de la U2, Bono (sustinator vehement al reducerii datoriilor pentru tarile sarace), a devenit -eroul- sau. Il intreb ce crede despre lipsa de mobilizare a manifestantilor si baiatul zambeste. -Nimanui nu-i place sa demonstreze la 0 grade, doar noi suntem exceptia-, spune el si-si trage mai bine pe cap caciula groasa de blana impodobita cu un semn ce clameza: -Jos capitalismul!-.
La cativa metri distanta, doi tineri, un fata si un baiat, scriu cu vopsea neagra pe un cearseaf o lozinca impotriva liderului de la Microsoft, Bill Gates. -Marile corporatii sunt dusmanul nostru de moarte-, imi spune convinsa Andreea Hale, membra a unui grup (FIGHT), despre care aflu ca s-a aflat si in mijlocul protestelor de la Seattle si Washington, din urma cu doi ani. -Chiar daca acuma parem descumpaniti, iti spun ca vom milita in continuare impotriva acapararii pietei mondiale de o mana de indivizi lipsiti de scrupule-, adauga si -tovarasul Andreei- – cum se prezinta el foarte serios -, Patrick Miller. Ii chestionez pe cei doi activisti din Queens (New York) in legatura cu numarul redus de protestatari, iar baiatul da din umeri. -Dupa cele intamplate in septembrie, oamenii considera ca este mai bine sa nu mai faci agitatie-, raspunde Patrick, in timp ce, in jurul nostru, lumea s-a pus in miscare pe bulevardul care margineste Central Park South. Fiecare din protestatari sufla in fluiere, bate in tobe sau striga pur si simplu, insa de multe ori protestele le sunt acoperite de zgomotul sirenelor de politie si a elicopterelor ce survoleaza zona. Fie ca e cladirea Citibank de la strada 53, faimosul Hotel Plaza de la strada 59 sau minusculul Mc*Donalds de pe Bulevardul Madison, nici un simbol al -dominatiei americane- nu scapa fara a fi huiduit, insa nici o vitrina nu e sparta, iar politistii ce formeaza lanturi umane in fata cladirilor sunt de netrecut. -E bine ca oamenii protesteaza pasnic si nu se dedau la violente-, crede Tom DiPecora, un politist ce sta de paza in fata recent deschisului magazin Hugo Boss de pe Fifth Avenue. -Ieri am arestat un tanar care vopsise cu grafitti geamurile de la GAP-ul de la strada 54-, spune partenerul sau, sergentul Jan O*Maley si apoi zambeste: -L-am eliberat cateva ore mai tarziu, fiindca nu poti inchide pe cineva pentru cateva mazgaleli-. In acel moment, aud cum in aparatul de emisie receptie cineva pronunta numele de Waldorf si intreb despre ce este vorba. -Se pare ca vreo zece protestatari au incercat sa forteze usa la hotel, insa au fost respinsi-, spune DiPecora si apoi se grabeste sa fixeze inca o data gardurile de metal care inconjoara magazinul si care impiedica manifestantii sa se apropie de vitrinele in care stralucesc ultimele creatii ale faimoasei case de moda.
Incercarea catorva manifestanti de a intra in Hotelul Astoria – acolo unde lideri de opinie si de afaceri discuta chestiuni de politica si strategie – a fost, de altfel, singurul incident care a marcat protestele anarhistilor la Forumul Economic. Confruntati cu vremea geroasa de inceput de februarie si tinuti la respect de fortele de politie masate pe toate strazile din centrul Manhattanului, protestatarii au fost nevoiti sa demonstreze in tacere, intr-o manifestatie care n-a avut nimic in comun cu luptele de strada de la Seattle, Quebec sau Genoa. Anuntatele dezordini n-au avut loc, iar protestatarii se vad acum nevoiti sa-si regandeasca strategia viitoarelor manifestari. Sau, asa cum scria pe un afis pe care un demonstrant dezamagit l-a agatat de unul dintre semafoarele de langa Rockefeller Center: -Proclamatie catre mase: din cauza ploii si a frigului, revolutia se amana-.
