Sfarsitul de saptamana care a trecut a fost unul neobisnuit de agitat la New York. Iar motivul principal nu l-a reprezentat defel venirea intempestiva a primaverii, cu calduri ce amintesc de zilele de iunie si nici macar sarbatorile religioase (Pastele catolic sau Passover-ul evreiesc, care celebreaza fuga evreilor din Egipt) care au scos o multime de oameni pe strazile din metropola, turisti veniti de peste mari si tari sau simplii newyorkezi coplesiti de atmosfera de sarbatoare. Intr-un oras care gazduieste cea mai mare comunitate evreiasca din afara granitelor Israelului, sute de mii de emigranti arabi veniti din toridele orase din Orientul Mijlociu si sediul Natiunilor Unite, era de asteptat ca
ultimele masacre de pe strazile din Haifa sau Tel-Aviv si raidurile armate impotriva cartierului general al lui Yasser Arafat sa provoace luari de pozitie din partea locuitorilor unui oras care inca nu si-a revenit complet dupa atentatele kamikaze din luna septembrie.
Asa cum s-a intamplat de fiecare data cand un palestinian sinucigas provoca un carnagiu in vreun hotel, restaurant sau pe o strada aglomerata din Israel, atentatele ce au ravasit micul stat de la Marea Mediterana saptamana trecuta au provocat furia si mania evreilor americani din New York. In Crown Heights, in Midwood sau in Washington Heights, in Brooklyn sau Manhattan, acolo unde evreii formeaza majoritatea covarsitoare a populatiei, multe case aveau semne de doliu la usi si ferestre, iar oamenii au iesit pe strada pentru a protesta fata de atentatele ce zguduie Israelul cu o constanta zilnica. -Teroarea araba trebuie oprita!-, imi spune Shavil Bogdanovich, un tanar imbracat in costumatia neagra, sobra a evreilor hasidici, in timp ce agita o pancarta in fata cladirii impunatoare a Natiunilor Unite, de pe First Avenue. Sunt cateva sute de demonstranti in jurul nostru si daca la precedentele proteste lumea se marginea sa discute pasnic si sa ingane domol vreun cantec idis, de data aceasta manifestantii huiduie si striga lozinci antiarabe, in timp ce pumnii stransi li se avanta amenintator in aer. -Arafat nu este decat varianta palestiniana a lui Ussama bin Laden-, afirma Shavil, -de aceea trebuie ca Ariel Sharon si ceilalti de la Tel-Aviv sa scape de el cat mai repede-. Il intreb ce crede despre incursiunea parasutistilor israelieni in sediul oficial al Autoritatii Palestinine din Ramallah, iar tanarul aproape ca striga furios: -Impotriva fortei trebuie raspuns tot cu forta!-. De aceeasi parere este si Yamil Goldmark, un programator de computere emigrat in urma cu 14 ani din Budapesta. -De fiecare data cand li s-a oferit pacea, palestinienii au trimis teroristi sa ne omoare fratii, surorile si copiii-, imi declara barbatul si-mi arata un album foto in care are stranse poze cu oameni mutilati, cu sangele siroindu-le pe fata, cu masini contorsionate si cladiri cu fatadele innegrite. -Acesta este raspunsul palestinienilor la ofertele noastre!-, spune expertul in computere si simt ca este pe punctul sa izbucneasca in plans.
Ceva mai incolo, cateva femei discuta aprins ceva. -Nu va trece multa vreme si Arafat isi va trimite teroristii sa se arunce in aer in Times Square sau in Empire State (n.m – celebra cladire de pe Fifth Avenue, cea mai inalta din oras dupa prabusirea World Trade Center)-, spune una dintre femei, in timp ce celelalte o aproba. -Trebuie terminat cu el, asa cum s-a intamplat si in Afganistan-, afirma o alta, despre care aflu ca tocmai s-a intors din Ierusalim, unde a participat la funeraliile unui nepot ucis intr-un atentat saptamana trecuta. -Presedintele Bush trebuie sa puna piciorul in prag si sa sprijine Israelul suta la suta-, imi spune Helen Cohen, adaugand ca unul dintre motivele pentru care demonstratia se tine in apropierea sediului ONU este legat de -atitudinea antisemita- a celor din organizatia mondiala. -Este de necrezut cum pot cei de-acolo sa fie atat de antiisraelieni!-, afirma ea cu naduf, aratand cu mana spre cladirea de otel si sticla din spatele nostru, acolo unde saptamana trecuta s-a adoptat o rezolutie ce condamna actiunile infanteriei israeliene in Ramallah si cere retragerea tancurilor cu steaua lui David pe turela din orasele palestiniene. Vreau sa stiu ce crede despre faptul ca si Statele Unite au sprijinit respectivul document, insa femeia da din mana agitata: -A fost o greseala din partea Administratiei, insa sunt convinsa ca Israelul va fi ajutat in continuare sa scape de acest cosmar!-
Cateva strazi mai incolo, in asa-numitul Upper East Side, un cartier exclusivist din Manhattan, cateva zeci de demonstranti cu steaguri americane si israeliene striga lozinci in imediata apropiere a cladirii ce gazduieste reprezentanta Autoritatii Palestiniene in metropola de la malul Atlanticului. Strazile din jur sunt pline de politisti in costume antitero, iar camioane incarcate cu nisip blocheaza accesul masinilor in zona. Spre deosebire de protestul din fata Natiunilor Unite, unde evreii constituiau singurul grup de manifestanti, aici exista si cateva zeci de demonstranti palestinieni. -Am venit aici pentru ca abuzurile indurate de poporul nostru din partea armatei de ocupatie au devenit acum de nesuportat-, imi declara Huweida Asal, originara din Ramallah, studenta la Columbia University, care-mi spune ca -Israelul nu are nici un fel de remuscare in a macelari oamenii nevinovati-. O intreb ce crede despre inocentii care mor in atentatele sinucigase din orasele israeliene si fata imi replica: -E o mare tragedie ca mor oameni nevinovati, insa palestinienii trebuie sa raspunda terorii zilnice venite din partea asasinilor evrei-. Din partea cealalta a strazii, unde sunt masati demonstrantii evrei, se aud strigate de -Afara cu Arafat! Afara cu terorismul din New York!-, insa fata nu pare descurajata: -Nu putem sta cu mainile in san, atata vreme cat avem de infruntat asasinul de la Sabra si Shatila (n.m – cele doua localitati din apropiere de Beirut unde falangele crestine libaneze si armata israeliana, condusa de generalul Ariel Sharon, au masacrat sute de refugiati palestinieni in 1982). Ce crede ca se va intampla in continuare? -Habar nu am, insa ma rog la Allah sa ne pazeasca de alte nenorociri-.
La mii de kilometri distanta de rafalele de arma si zgomotul tancurilor ce marsaluiesc pe strazile din Ramallah si Fasia Gaza, de exploziile atentatelor ce trimit moartea in orasele israeliene, evreii si palestinienii din New York traiesc si ei conectati la tragediile care se intampla in cealalta parte de lume. Ca si acolo, oamenii sunt dominati de ura impotriva celui din tabara opusa si fiecare crede ca celalalt este vinovat de raul care exista in zona. Si, exact asa cum se intampla si acolo, in Orientul cuprins de flacari si in New York, aproape nimeni nu intrevede sfarsitul tragediei care pare ca va dura inca multa vreme.
