Capii diplomatiei europene au ajuns aseara in statiunea italiana Riva del Garda, o destinatie discreta care va gazdui doua zile de discutii mai putin linistite legate de o tema ce a devenit mai acuta dupa diviziunile transatlantice iesite la iveala o data cu razboiul din Irak. Este vorba despre apararea continentala. Dincolo de cautarea unor solutii de compromis pentru stabilizarea Irakului sau de ultimele decizii de principiu pe marginea Constitutiei Europene, cei 15 ministri de externe iau in discutie propunerea avansata in aprilie de -nucleul dur- al UE, cum este considerat tandemul Franta – Germania, sustinute de Belgia si Luxemburg, privind crearea unui centru de comanda si operatiuni militare al UE in afara NATO. Se asteapta conturarea unor curente de opinii clare, in conditiile in care de partea opusa a autorilor propunerii de autonomizare continentala a sistemului de aparare se afla un membru la fel de important al UE, Marea Britanie. Aceasta, sustinuta de Statele Unite, a venit recent cu o propunere paralela, conform careia ar fi mai potrivita crearea unui centru de decizie european, dar tot sub tutela NATO. Sustinatorii desprinderii de NATO ar dori sa forteze o decizie in cadrul conferintei interguvernamentale UE de la inceputul lui octombrie, dar totul depinde, evident, de raportul de forte. Romania se vede astfel in situatia de a deveni membru al NATO, oficial, la jumatatea anului viitor, intr-un moment in care este in dezbatere insusi viitorul Aliantei sau chiar desprinderea UE din alianta nord-atlantica, potrivit scenariului extrem. Momentul este cu atat mai dificil, cu cat ar urma ca anul viitor sa dea un raspuns mai exact in legatura cu data aderarii la Uniunea Europeana, ceea ce complica si mai mult acest obiectiv declarat al Bucurestiului.
Dupa ce la sfarsitul saptamanii trecute Sardinia a gazduit convorbirea informala Putin-Berlusconi, un fel de sueta Rusia-Uniunea Europeana, astazi si maine urmeaza ca statiunea Riva del Garda, din Alpii italieni, sa gazduiasca un summit informal al celor 15 ministri de externe din UE. Pe agenda probabila a discutiilor ar urma sa figureze temele fierbinti ale momentului, ca Irakul sau Iranul, precum si Constitutia Europeana. Dincolo de ele, dar nu fara legatura, in joc se afla desprinderea sistemului de aparare european din NATO.
Europa institutionala se confrunta de mai mult timp cu dilema daca sistemul de aparare continental, mai ales in conditiile largirii de anul viitor, ar trebui sa se mai bazeze in continuare pe Alianta Nord-Atlantica sau ar trebui sa isi intareasca un sistem propriu.
Semnalul cel mai puternic l-a dat o intalnire din luna aprilie la care au participat Franta, Germania, Belgia si Luxemburg, care au propus crearea unui -nucleu de planificare si capabilitati operationale-, mai putin tehnic fiind vorba de crearea unui centru de comanda al unui sistem european de aparare autonom fata de NATO. Nu intamplator, ideea a fost adusa in discutie chiar dupa incetarea -operatiunilor majore- din Irak, dupa cum le-a numit presedintele american George W. Bush, cele patru capitale europene fiind si cele care au constituit nucleul dur al opozitiei fata de interventia militara. Atunci a fost propusa si o locatie posibila pentru acest centru de comanda, un orasel din apropierea Bruxellesului, inima UE.
Curajul producatorilor de ciocolata
Opozantii ideii, in special Statele Unite, dar si aliatii lor europeni de suflet sperau ca tema sa fie incet-incet ingropata, ceea ce insa nu s-a intamplat. Acum cateva zile, ca semnal ca nu se intentioneaza deloc abandonarea ideii, premierul belgian a reafirmat oportunitatea separarii centrului de comanda al apararii europene. El a respins si o propunere a Marii Britanii, varful de lance al curentului advers si aliatul cel mai fidel al SUA dintre statele membre UE. Londra lansase cu cateva saptamani in urma ideea, care ar urma si ea sa fie examinata, a crearii unui centru de comanda european al NATO, tot in Belgia.
In avanpremiera intalnirii de la Riva del Garda, sefii diplomatiilor europene au evitat sa faca declaratii care sa influenteze discutiile, dat fiind ca se incearca atragerea cat mai multor aliati de partea ideii franco-germane, astfel incat tema sa fie oficial discutata la conferinta interguvernamentala de la Roma, din 4 octombrie. Premierul belgian a dat totusi un indiciu zilele trecute, anticipand ca propunerea ar trebui sa fie pusa in practica pana anul viitor. O propunere care vine insa din partea -facatorilor de ciocolata-, dupa cum a reactionat purtatorul de cuvant al diplomatiei americane.
Un alt fel de a sugera ca este vorba despre o incercare mai mult decat dificila. Fapt in jurul caruia se invartesc, in realitate, dezbaterile pe aceasta tema. Dincolo de simpatii politice si antipatii continentale, poate Europa sa sustina un asemenea sistem propriu de aparare, in conditiile in care Statele Unite reprezinta principalul contributor la inzestrarea NATO?
Mai mult decat atat, calculele tin si de costul extinderii, a carei nota de plata s-ar putea dovedi mai mare decat previziunile actuale. Analistii europeni apreciaza in majoritate ca personalul de care dispun fortele militare ele continentului sunt suficiente, ca si industria de profil, pentru a pune pe picioare sistemul comun european de aparare. Problema, spun acestia, este lipsa unei vointe comune si a investitiilor suficiente in echipamente si logistica.
Cu alte cuvinte, politica e de vina si de data aceasta.
Romania, la rascruce
In aceste conditii, Romania se vede in situatia de a deveni membru al NATO exact in momentul cand dezbaterile despre viitorul Aliantei sunt tot mai aprinse. Totodata, inclestarea dintre -vechea Europa- si -noua Europa-, cum au dorit sa separe Statele Unite vechiul continent, dupa simpatiile pe care le-au sadit o data cu extinderea NATO, pare sa se repercuteze si asupra viitorului Uniunii Europene. Deocamdata, mai mult in plan psihologic decat decizional, extinderea cu 10 noi membre a primit unda verde in ciuda acestor interferente. Ramane de vazut daca in UE procesul va continua conform planurilor bazate pe calculele initiale sau va vorbi tot politica. Aflat la Washington, ministrul de externe al Italiei, Franco Frattini, in calitate de reprezentant al diplomatiei europene, a declarat, dupa o intalnire cu secretarul de stat american, Colin Powell, ca Europa trebuie sa gaseasca solutia revenirii la unitatea de pozitii astfel incat sa fie create conditiile pentru ca un guvern irakian independent sa poata gestiona situatia. O declaratie destul de incurajatoare pentru Europa, dar deocamdata doar o declaratie.
