-Sunt Saddam Hussein, presedintele Irakului, si vreau sa negociem-. Cu acest gand si-a intampinat Saddam Hussein soarta in gaura sa sapata in pamant. Soarta intruchipata de soldatii americani din fortele speciale care au dat de urmele lui, povestita de superiorii lor. Cuvintele au fost adresate de catre cel mai cautat om de pe planeta in limba -agresorilor-, adica in engleza. Un model diferit de cel consacrat de Ceausescu, care nu dorea sa discute decat -in fata Marii Adunari Nationale-.
-Salutari din partea presedintelui Bush-, i-au raspuns acestia, in cel mai graitor exemplu de patriotism, relatat de catre aceiasi superiori.
Oficialii nu au explicat ce anume ar fi dorit sa negocieze Saddam, dar este de presupus ca era vorba despre propria lui viata, dat fiind ca, asa cum au declarat oficialii – potrivit informatiilor primite de la cei implicati in operatiunea speciala de sambata seara – au fost gasiti asupra lui 750.000 de dolari americani. Operatiunea este demna de cele mai spectaculoase scenarii de la Hollywood. Cei sase sute de membri ai diviziei de infanterie implicate, alaturi de cei din trupele speciale, s-au napustit asupra unei locatii in care se presupunea ca se afla Saddam Hussein, in apropiere de Tikrit, dar in scurt timp si-au dat seama ca nu este acolo unde credeau ei. Asa se face ca aria de cautare a fost extinsa si asa se face ca Saddam a fost, in sfarsit, gasit. Asta este ce au povestit oficialii americani, recunoscand ca exactitatea cu care au tintit se datoreaza informatiilor pe care le-au primit de la o persoana din anturajul imediat al fostului dictator. Potrivit BBC, informatia legata de adapostul lui Saddam a fost furnizata de un membru al familiei, care – conform unor surse – ar fi fost arestat vineri si care a oferit respectiva informatie in cadrul interogatoriului. Desi nimeni nu vorbeste pe aceasta tema, miza ar putea fi cele 25 milioane de dolari recompensa fixata de administratia americana. Daca informatia nu este oferita de bunavoie, recompensa nu se mai justifica.
Cert este ca oficialii americani spun ca au fost norocosi ca l-au gasit, pentru ca -ar fi putut sa se ascunda in 1.000 de alte locuri asemanatoare-, conditia fiind gasirea persoanei care sa ofere o informatie precisa. Totul s-a desfasurat pe intuneric. Dupa primirea informatiei, a fost nevoie de mai putin de trei ore pana la prinderea lui. Soldatii au devenit suspiciosi cand au vazut un mic adapost sub forma unei case destul de primitive, din apropierea unei mici ferme, la fel de primitive, cu doua camarute mici cu structura din metal si pereti de paianta. Cautand acolo, au descoperit intrarea in gaura in care se ascundea Saddam Hussein. Gura de intrare era camuflata cu caramizi si pamant, acoperita cu un fel de folie de celofan si apoi cu un covor. Saddam statea pitit in fundul gropii atat de mici incat nu incapea decat o singura persoana. Seful operatiunii a povestit ca, in situatia in care se aflau, cautand prin imprejurimile casutei si de teama de a nu fi atacati, erau pe punctul de a arunca o grenada de mana chiar peste intrarea in gaura lui Saddam. Acesta nu s-a opus arestarii, desi avea asupra sa un pistol.
-Ca un sobolan-
Casa in care se gasea Saddam era compusa din doua camarute mici, din care un -dormitor- care era burdusit cu haine, preponderent tricouri si sosete, si o -bucatarie- primitiva, dotata insa cu o instalatie de alimentare cu apa. Regula era aceea ca, de cate ori se stia sau se auzea ca americanii sunt prin preajma, Saddam parasea suprafata pamantului si intra in gaura. Adapostul sau era situat in apropiere de Tigru, raul care traverseaza Irakul, printre cateva dintre palatele sale de la Tikrit, locul de nastere, unde Saddam miza ca va putea organiza rezistenta antiamericana. -Ironia sortii, din grandioasele palate pe care le-a construit furand toti banii poporului irakian, a fost gasit intr-o gaura, peste raul care o despartea de palate. A fost prins ca un sobolan. Cand te afli in fundul unei gropi, nu te poti apara-, a declarat generalul Raymond Odierno, unul dintre coordonatorii misiunii. Potrivit unor informatii neoficiale, sarcina trupelor a fost usurata de gazele toxice pe care le-au imprastiat la intrarea im gaura lui Saddam, fapt care l-ar fi facut sa nu poata opune rezistenta.
Saddam nu coopereaza
Misiunea fiind indeplinita, ce se intampla mai departe cu Saddam. Este cert ca americanii aveau nevoie de el viu. Informatiile pe care el le detine pot fi pretioase, dar nu este sigur ca e asa. Au fost deja ridicate numeroase semne de intrebare daca el era adevaratul cap al actiunii rezistentei gherilelor irakiene sau altcineva este maestrul din umbra. Generalul Odierno a declarat, de altfel, ca lipsa oricaror echipamente de comunicatii, dat fiind ca nu a fost gasit nici un telefon, indica faptul ca nu el este in spatele rezistentei. Trupele americane mai cauta inca alti 13 lideri ai regimului irakian de pe lista de 55. Cel mai inalt in grad este Ibrahim al-Douri, unul dintre locotenentii lui Saddam, despre care oficialii americani cred ca este organizatorul gherilelor irakiene, care sunt puternic ajutate si de celule Al-Qaida din exterior, intrate in Irak dupa caderea regimului. Se pare ca in momentul capturarii a fost gasit -niste material scris-, despre care se banuieste ca ar putea fi un plan al rezistentei.
Daca in momentul arestarii, Saddam a cooperat cu americanii, in continuare, potrivit informatiilor oficiale, refuza sa dea orice fel de informatii, dupa cum a explicat chiar secretarul american al apararii, Donald Rumsfeld. Televiziunea Al-Arabiya, care emite din Dubai si si-a reluat transmisiile cu aceasta ocazie, dupa ce a fost interzisa, a anuntat ca Saddam a fost transportat la o baza americana din Qatar. Oficial s-a spus doar ca este la loc sigur. Potrivit revistei -Time-, Saddam a fost chiar incoerent raspunzand la intrebarile americanilor. El nu a negat crimele de care este acuzat, oferind in schimb justificari. Intrebat cum se simte, scrie acelasi saptamanal, el a raspuns: -Sunt trist, pentru ca oamenii mei sunt in sclavie-. Cand i s-a oferit un pahar cu apa, el a declarat: -Daca beau apa, va trebui sa ma duc la toaleta si cum pot eu folosi toaleta cand oamenii mei sunt in sclavie?-.
El a negat si ca Irakul ar fi avut arme de distrugere in masa, o chestiune inventata de ei pentru a justifica razboiul, a explicat el, potrivit aceleiasi surse. De ce atunci nu a permis inspectorilor ONU accesul in Irak? Pentru ca nu dorea ca acestia sa intre in zonele prezidentiale, a raspuns el, fara a da detalii.
Toti vor sa il judece
Tema judecatii la care ar trebui sa fie supus fostul presedinte irakian a inceput deja sa creeze controverse. Responsabilul american al apararii, Donald Rumsfeld, a declarat ca soarta sa va fi decisa la nivel inalt, ceea ce a nascut deja semne de intrebare. Procesul ar putea incepe -foarte curand, in urmatoarele saptamani-, a declarat un reprezentant al Consiliului provizoriu de guvernare, fostul dictator urmand sa fie prima persoana din cadrul regimului supusa judecatii. El a amintit insa ca, dupa preluarea puterii, americanii au suspendat pedeapsa cu moartea pana la desemnarea unei puteri legitime. Un guvern legitim este asteptat a fi instalat pana la 30 iunie, ceea ce l-a indreptatit pe oficialul irakian sa spuna, antepronuntandu-se, ca Saddam ar putea fi executat pe 1 iulie.
Alti membri ai Consiliului provizoriu au spus insa ca procesul ar putea dura mai mult si ar putea incepe mai tarziu, insa este cert ca irakienii insista pe judecarea lui in tara, si nu de un tribunal international, supravizat de experti internationali, asa cum a cerut deja Iranul, in amintirea razboiului purtat intre 1980 si 1988. Acestuia i s-au adaugat deja grupurile de militanti pentru drepturile omului, care spun ca pentru toate crimele petrecute in Irak ar fi nevoie de un tribunal international. Varianta cea mai plauzibila, conform purtatorului de cuvant al administratiei americane din Irak, este aceea a judecarii lui Saddam de catre Tribunalul Penal, special infiintat in urma cu cateva zile, dar care trebuie organizat.
Pana atunci insa, riscul atacurilor este in crestere, dupa anuntarea vestii arestarii doua sedii de politie din Bagdad cazand victime ale atacurilor cu masini-capcana. In urma lor si-au pierdut viata doi politisi, iar alti 10 civili au fost raniti. Ramanerea in picioare a riscului a fost confirmata si de catre consilierul pentru securitate interna, Condoleezza Rice.
La bursa, ecourile evenimentului nu au avut un impact spectaculos, in Europa cotatiile dolarului inregistrand mici cresteri. O serie de analisti au explicat ca succesul fortelor americane nu va avea un impact de lunga durata asupra pietelor financiare, pentru ca atacurile vor continua. Deocamdata, dividendele sunt politice, arestarea lui Saddam fiind unanim vazuta ca un important factor psihologic care va marca puternic alegerile prezidentiale de anul viitor. Presedintele Iliescu i-a trimis deja duminica, in drum spre Zurich, o scrisoare omologului sau american, felicitandu-l pentru reusita trupelor americane.
