Era programat pentru aseara primul film artistic privind falimentul Enron, cel mai mare scandal financiar din Statele Unite, provocat de 29 de persoane de la varful companiei, care au incasat peste un miliard de dolari inainte de a demite mii de angajati si a transforma in pulbere economiile a zeci de mii de actionari. Filmul este un gest reparator. Trebuia sa fie difuzat inca din data de 3 noiembrie, cu doua zile inainte de alegerile de jumatate de mandat pentru reinnoirea Congresului. Insa Enron a fost unul dintre cei mai mari finantatori ai presedintelui republican George Bush si ai consilierilor pe probleme de energie de la Casa Alba, iar canalul de televiziune care urma sa difuzeze filmul- CBS – nu voia sa fie acuzat ca face jocul Partidului Democrat. Intarzierea a provocat o avalansa de polemici si a facut americanii si mai curiosi.
-Necinstita E: adevarul intact despre Enron-, acesta este titlul filmului care ar putea contribui la relansarea campaniei impotriva coruptiei in finantele americane. Chiar si titlul contine un denunt – adevarul intact se refera la distrugerea celor mai compromitatoare documente de catre societatea de contabilitate Arthur Andersen. -Filmul – scrie -Washington Post- – este o suculenta povestire despre un faliment moral, o parabola moderna-.
Actiunea filmului acopera perioada aprilie 2001 – aprilie 2002 si se bazeaza pe cartea unui fost angajat al Enron, Brian Couver, al carui rol este interpretat de Christian Kane. Este povestea unuia dintre tinerii ambitiosi ai companiei – imbogatit peste noapte, care isi permite sa cheltuiasca 400.000 de dolari la nunta sa – si a sefilor sai cei fara scrupule. In rolul lui Ken Lay, presedintele Enron, joaca actorul Mike Farrel. Vocea constiintei este unul dintre directori, un personaj fictiv care va fi demis pentru ca avusese curajul sa denunte falsurile din bilanturile contabile. Telespectatorii au posibilitatea sa urmareasca degradarea etica din companie. Pe o parte, presedintele Enron, care exalta -integritatea companiei si absoluta onestitate- din biroul sau situat in sediul zgarie-norii din Houston. Pana in ultima clipa, acesta isi asigura angajatii si actionarii ca ascensiunea Enron nu a fost niciodata mai sigura. De cealalta parte, directorul imaginar, singur in casa, gandindu-se la minciunile presedintelui care fac sa creasca artificial actiunile la Bursa si umplu buzunarele membrilor consiliului de conducere.
Realizat ca un documentar, filmul aminteste si unele cifre semnificative: falimentul de peste 70 miliarde de dolari, cel mai important din istoria Statelor Unite – pana cand a fost intrecut de falimentul WorldCom; caderea actiunilor Enron de la 70 de dolari la mai putin de un dolar; zecile de anchete pe aceasta tema, efectuate de Congres, de Comisia pentru securitatea bursiera si de Ministerul Justitiei. Indirect, filmul pune responsabilitatea falimentului pe umerii administratiilor precedente, Reagan si Bush senior, care au abolit o parte din masurile luate dupa criza de pe Wall Street, din 1929, pentru prevenirea coruptiei si a abuzurilor.
Regizorul Penelope Spheeris si producatorul Robert Greenwald au declarat ca ar fi dorit un final fericit pentru filmul lor, insa adevarul este unul singur si nu poate fi eludat: astfel de falimente dezastruoase au mai avut loc si se pot repeta.
