Dupa ce, timp de mai bine de un deceniu, le-au stat alaturi americanilor fara a cracni, dupa ce au luptat in aceeasi tabara impotriva Irakului si a Iugoslaviei, britanicii se simt neglijati de fratii lor de peste ocean de cand cu bombardamentele asupra Afganistanului.
Degeaba s-a dovedit Londra aliatul cel mai fidel al americanilor. Degeaba si declaratiile mieroase ale presedintelui Bush, potrivit caruia SUA nu au prieten mai bun decat Marea Britanie si -cu exceptia lui Tony (Blair), nu exista alta persoana in lumea asta cu care sa vorbesc lucruri mai interesante, care ne preocupa pe amandoi-. Ministrii britanici au rabufnit in cele din urma, este adevarat neoficial, si au criticat deschis comportamentul Americii din ultima perioada, semn, dupa cum apreciaza -The Guardian-, al unei prime rupturi intervenite intre Washington si Londra dupa atacurile de la 11 septembrie.
Problema Palestina
Criticile ministrilor britanici au debutat cu diferentele de opinie cu privire la Orientul Mijlociu, in principal refuzul oficialilor americani de a recomanda Natiunilor Unite sprijinirea fondarii unui stat palestinian. Asteptat de doua luni, discursul in acest sens al secretarului american de stat Colin Powell, care participa la Adunarea Generala a ONU de la New York, se dovedeste acum a fi doar o speranta neintemeiata, desi alimentata in ultima perioada de declaratiile pro-palestiniene ale inaltilor oficiali de la Washington, inclusiv George Bush. Britanicii apreciaza drept periculoasa incapatanarea americanilor de a nu se pronunta oficial pentru crearea Palestinei si de a nu critica actiunile -abominabile- ale premierului israelian, Ariel Sharon.
Si aceasta, intrucat pozitia americana risca sa coalizeze lumea araba impotriva Occidentului intr-un moment in care acesta are mare nevoie de sprijin musulman impotriva Afganistanului.
Strategia de razboi
O a doua sursa de nemultumire mentionata de -The Guardian- este strategia de razboi, in principal intentia SUA de a -isi indrepta atentia impotriva Irakului, o data incheiate conturile cu talibanii-, dupa cum a amenintat Colin Powell. Britanicii au denuntat drept nerealista atacarea Irakului, -o catastrofa- care va produce victime in randul civililor irakieni, si asa decimati de foame si boli, urmare embargoului impus Bagdadului la inceputul anilor *90, si va provoca furia araba. -Reprezentantele americane si britanice in statele arabe vor trebui inchise, iar cetatenii celor doua state occidentale vor trebui sa paraseasca regiunea, cu atat mai mult cu cat regimurile moderate din zona vor diparea-, spune un ministru britanic.
Londra merge mai departe si acuza Washingtonul ca actioneaza in Afganistan fara a-i cere parerea si ca nu se implica suficient in rezolvarea crizei umanitare din regiune. Este adevarat ca America poarta greul razboiului, spun anumite voci de la Whitehall, dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa intarzie deliberat desfasurarea trupelor speciale britanice SAS in Afganistan sau sa le ignore atunci cand decide misiunile impotriva talibanilor.
De vina este, sustin aceleasi surse, generalul Tommy Franks, comandantul operatiunilor din Afganistan, care refuza sa recunoasca public rolul important in planificarea loviturilor al celor 70 de militari britanici aflati la baza sa din Florida. De altfel, generalul a fost luat la bani marunti si de presa americana, care ii reproseaza lipsa de transparenta si de eficacitate.
-Nu sunteti singuri-, a avertizat corul nemultumitilor de la Londra, referindu-se la nerecunoasterea publica de catre Washington a contributiei -esentiale- a Marii Britanii in campania antiterorista. Ei au tras astfel un semnal de alarma care ar trebui sa sensibilizeze oficialitatile americane inainte de a fi prea tarziu pentru a repara o prietenie diplomatica si militara care a dus Marea Britanie mai aproape de America si mai departe de Europa ca niciodata pana acum in istoria sa.
