Sunt considerati cei mai puternici de pe pamant si stiu asta. Sunt -sefii sefilor-, dupa cum ar putea suna o traducere mot-a-mot a expresiei franceze -chefs des chefs-. -Bucatarii sefilor- sau, si mai aproape de realitatea politica, bucatarii sefilor de stat, in traducere libera. Dar, chiar si asa, traducerea este neincapatoare pentru conceptul in sine, prea putin pentru a reda importanta si responsabilitatea care le revin.
Suma in jurul careia s-ar putea invarti valoarea informatiilor pe care le detin si pe care le-ar putea -servi- publicatiilor de scandal este de ordinul a milioane de euro. Se spune chiar ca Ussama bin Laden i-ar putea acoperi in aur pentru a afla un mic secret despre sefii lor.
S-au reunit cu totii in Franta, la Cognac, in provincia Charente. (Unde altundeva?) Mai scrobiti si mai tacuti decat ambasadorii, mai suavi si mai toleranti decat damele de companie, dar cei mai mari maestri in a ascunde secretele culinare si nu numai ale sefilor de stat. Cu mari eforturi s-a putut afla de la bucatarul care ii pregateste mesele celui mai puternic presedinte de pe pamant, Walter Scheib, ca George W. Bush uraste leguma numita broccoli, la fel ca si tatal sau. Daca acest amanunt nu pare sa fi avut consecinte diplomatice, un alt detaliu culinar al politicii mondiale a fost atent urmarit in ultimele luni. De-a lungul crizei din Golf, care a situat Franta si Statele Unite pe baricade adverse, la Paris s-a aflat ca, in ciuda situatiei respective, presedintele Bush jr. nu a incetat nici o clipa sa adore cartofii prajiti, o specialitate, se stie, prin excelenta frantuzeaca. -Mancarea buna uneste acolo unde desparte politica-, avea sa concluzioneze, de altfel, seful sefilor de stat intors la Washington.
Gazdele reuniunii franceze au fost cine altcineva decat bucatarul personal al presedintelui Jacques Chirac, Joe Normand, care i-a vazut venind si plecand de la Palatul Elysee pe Charles de Gaulle, Valerie Giscard d*Estaing sau Francois Mitterand. Oficiile de gazda feminina le-a facut prima doamna a Frantei, Bernadette Chirac. Normand spune ca, in ceea ce il priveste, el nu impune nimic, presedintele Frantei fiind cel care decide ce si cum va manca, spre deosebire, de exemplu, de bucatarul unui restaurant, care alege singur felurile pe care urmeaza sa le prepare. De partea cealalta a Atlanticului, spunea Walter Sheib, prima doamna este cea care ia hotararile culinare, chiar daca este vorba, de exemplu, de un simplu hamburger, cu consecintele de rigoare.
Clubul -sefilor de sefi- a fost infiintat in anul 1977, de atunci acestia intalnindu-se pe toate continentele, mai exact in Tailanda, in Germania, in Malta sau China, in Africa de Sud si, evident, Statele Unite.
