Serbia si Iugoslavia si-au reinstaurat, ieri, suveranitatea asupra intregii zone de securitate, o data cu patrunderea fortelor armate si a Politiei Belgradului in ultima portiune a acesteia – Sectorul B. Evenimentul deosebit de important nu poate produce exultare, in conditiile in care Serbia primeste inapoi o parte din propriul sau teritoriu, pe care interventia NATO impotriva Iugoslaviei l-a separat de trupul tarii. Oricum, este un pas. Reversul sau negativ este tot in el. Pasul este mic si dincolo de locul unde s-a oprit este Kosovo, parte a aceleiasi Serbii. Revenirea provinciei sub suveranitate iugoslava pare deja o himera. Nu se poate ca fortele iugoslave care au patruns in Sectorul B sa nu se fi gandit, ca ocupa o zona care promite a fi mult timp granita provizorie a Serbiei. Aceasta in ideea ca provizoratul este cea mai lunga stare.
Premierul Serbiei, Zoran Djindjic, similar tuturor politicienilor pentru care cel mai important lucru este clipa prezentului, a marcat evenimentul cu o cuvantare rostita chiar in fosta baza a gherilelor albaneze de la Djordjevac. -Este un semn ca fortele democratice au incredere in noi ca putem sa atingem mai multe cu mijloace si metode politice decat prin violenta… Cred ca normalitatea poate reveni dupa aceasta zi… Vom oferi comunitatii albaneze de aici o posibilitate foarte corecta de a participa la sistemul politic-, a afirmat Djindjic.
Pana atunci, evenimentele zilei, vazute din Sectorul B. Patrunderea in zona s-a declansat, ieri, la ora 8.10 (6.10 GMT), cu inaintarea fortelor iugoslave spre inaltimile din jurul orasului Presevo. Mai multe tancuri T-55 si transportoare blindate au sprijinit afluirea si desfasurarea unui grup de forte terestre de aproximativ 4.000 de militari. In cod NATO, acestia incepusera ultima faza a -Operatiei Bravo-, prin care se pune capat unor confruntari armate intre gherilele albaneze si fortele iugoslave, care trena de 16 luni. Cu acest prilej, secretarul general al NATO, Lordul George Robertson, a cerut retinere si continuarea procesului politic pasnic. Acesta s-a declarat satisfacut de perspectiva demilitarizarii zonei si de faptul ca majoritatea gherilelor albaneze au predat armele trupelor din KFOR. Robertson a fost multumit si de faptul ca autoritatile iugoslave au decretat amnistie pentru toate persoanele care vor depune armele, un pas esential in normalizarea relatiilor sarbo-albaneze. In declaratia secretarului general al NATO se cere si pregatirea cat mai rapida a unei forte de Politie multietnice si participarea reprezentantilor albanezi in structurile administratiei locale. Exemplul prin care se solutioneaza problemele in aceasta zona constituie un exemplu pentru alte grupuri inarmate, in special pentru cele din Macedonia, conchide mesajul Lordului Robertson. In mesajul vicepremierului sarb, Nebojsa Covic, apare si avertismentul clar ca amnistia decretata nu se va aplica persoanelor care vor deschide focul asupra fortelor iugoslave care revin in teritoriu. In primele ore ale patrunderii in Sectorul B s-a inregistrat un singur schimb de focuri, in localitatea Bali Kamen, dar incidentul nu s-a extins intr-o actiune de amploare. Fortele iugoslave au fost insotite de loctiitorul comandantului regiunii de Est – KFOR, colonelul Gene Kamena. Pericolul prezentei unor mine pe caile de acces a determinat o desfasurare prudenta, dar, cu toate acestea, unul dintre autovehiculele armatei iugoslave a fost distrus de o mina antitanc, fara sa se inregistreze si victime. Genistii iugoslavi au neutralizat mai multe mine antiinfanterie si antitanc, precum si diverse capcane improvizate cu explozivi si cu grenade, lasate in urma lor de catre gherilele albaneze. Situatia din teren a confirmat ca planul elaborat de comandamentul fortelor iugoslave trebuie urmat, fara a accelera procesul de desfasurare a trupelor. Dupa ce vor fi ocupat in 24 de ore zonele de sud si de nord ale Sectorului B, acestea vor astepta o saptamana pana ce vor patrunde si in zona centrala, cea mai populata si cu cele mai multe puncte de sprijin ale luptatorilor albanezi. Ar urma, cu timpul, reconcilierea. Albanezii din Valea Presevo sunt insa extrem de rezervati fata de un proces care, in opinia lor, va dura cel putin 20 de ani.
