Greselile serviciilor de securitate in chestiunea irakiana vor ocupa, fara indoiala, un loc de frunte in istoria esecurilor spionajului.
O istorie care porneste, daca vreti, de la calul troian pana la timpurile moderne – Stalin care a refuzat sa creada ca Germania ar invada Uniunea Sovietica in 1941 sau convingerea britanicilor ca urmau sa fie avertizati in caz ca Argentina invada insulele Falkland Islands, in 1982. Nu e trecut cu vederea nici esecul serviciilor secrete in a avertiza, nemaivorbind de a opri, cele doua raiduri neasteptate asupra Statelor Unite: Pearl Harbor, in 1941, si 11 septembrie 2001.
Supraestimarea
Greselile serviciilor secrete pot fi impartite pe mai multe categorii.
Supraestimarea este caracterizata de determinarea cu care se pune accent pe informatiile obtinute, astfel ca e foarte usor sa se ajunga la o concluzie gresita.
Asa s-a intamplat in Irak, potrivit comisiei pentru servicii secrete din Senatul american. Presedintele Comisiei, senatorul Pat Roberts, a declarat ca majoritatea evaluarilor-cheie in problema programului de inarmare irakian au fost -fie exagerate, fie fara nici o baza in informatiile existente-.
Serviciile de informatii au suferit, in opinia comisiei, de -idei preconcepute-.
Analistii au pornit de la ideea ca in Irak se produceau arme de distrugere in masa si au ajuns sa interpreteze informatii subrede drept probe solide, a spus senatorul Roberts.
Si mai exista un exemplu asemanator, care aproape a dus la dezastru in timpul razboiului rece. E cunoscut sub numele -Operatiunea Ryan-, un acronim pentru cuvintele rusesti raketno-yadernoye napadenie, care inseamna atac cu rachete nucleare. Ryan a fost o operatiune a KGB, la inceputul anilor 1980, cand presedinte al SUA era Ronald Reagan.
Se baza pe temerea ca Statele Unite vor lansa un atac nuclear asupra Uniunii Sovietice. Agentii KGB din toata lumea au primit ordin sa fie atenti la orice indicii privind o posibila actiune militara; cum era de asteptat, agentii au si gasit aceste indicii sau, cel putin, asa au spus ei.
In cartea -KGB-The Inside story-, fostul agent sovietic Oleg Gordievsky, care s-a dat de partea Statelor Unite, si scriitorul Christopher Andrew, specialist in spionaj, dezvaluie cu umor cum agentii KBG ajunsesera sa fie atenti si la cat de tarziu se stinge lumina in locuri precum Ministerul de Externe britanic.
Din fericire, Occidentul a fost avertizat de agentul Gordievsky cu privire la temerea Uniunii Sovietice. Vestul a trimis atunci semnale care au linistit URSS, iar pericolul a fost ocolit.
Subestimarea
O alta greseala facuta de serviciile secrete este subestimarea. Este ceea ce se intampla cand serviciile secrete sau conducerea politica percepe complet gresit intentiile inamicului. In 1941, Stalin parea convins ca Hitler nu va invada Uniunea Sovietica, in pofida semnalelor militare care indicau contrariul si a avertismentelor venite din Marea Britanie si Statele Unite.
Insusi Churchill informase, pe baza descifrarii codului Enigma, ca Germania trimisese noi trupe in sudul Poloniei. Mai mult, un spion sovietic din Elvetia a informat Moscova si care va fi data exacta la care urma sa inceapa invazia – 22 iunie. Dar Stalin nici nu voia sa auda. Nici pana azi nu se stie de ce.
Prea mare incredere
O alta greseala a serviciilor secrete este o prea mare incredere. In acest caz, una din parti este foarte increzatoare in sine si in propriile argumente incat incepe sa creada ca atata timp cat nu va face ceva, nici partea cealalta, inamicul, nu va face nimic. Cazul clasic, razboiul Yom Kippur din octombrie 1973. Israelienii aveau urmatoarea -conceptie- – Egiptul nu poate castiga un razboi, asa ca nici nu il va porni. De fapt, Egiptul avea un singur scop: sa isi consolideze pozitia pe canalul Suez si astfel sa obtina o victorie diplomatica. Ceea ce a si facut. O comisie de ancheta din Israel a criticat dur acea -conceptie-, iar premierul Golda Meir a demisionat.
Autolinistirea
Este ceea ce se intampla cand stii ca dusmanul ar putea face ceva, nu stii sigur ce si cand si, cu toate astea, nu faci nici o miscare. Britanicii au trecut printr-o asemenea situatie in 1982, in insulele Falkland. Junta militara argentiniana daduse clar de inteles ca doreste suveranitatea. Dar nici macar cand negocierile au ramas blocate, la inceputul anului 1982, britanicii nu au luat nici o masura sa previna invazia. Ambasadorul britanic la Buenos Aires spunea ca aceasta este strategia -Micawber- – numele unui caracter din romanele lui Charles Dickens care spera ca ceva -tot se va ivi-.
S-a ivit atunci invazia din insulele Falkland si un razboi extrem de sangeros.
A urmat o ancheta a carei concluzie a fost insa ca guvernul nu avea nici o raspundere, fiindca argentinienii au actionat intr-un mod neasteptat.
Un caz similar este cel al invaziei Kuweitului de catre Saddam Hussein, in 1990. Se banuia ca va face asa ceva, dar toata lumea spera ca nu va trece la actiune asa ca nimeni nu a luat nici o masura.
Ignoranta
Cand nu exista nici un fel de spionaj, esti la mana evenimentelor.
Desi in 1941 existau semne agresive la adresa SUA din partea Japoniei, nici un inalt oficial american nu se astepta la atacul de la Pearl Harbor. A fost un atac surprinzator si foarte precis. Congresul american a publicat ulterior un raport extrem de critic, care arata ca nu au fost luate masurile necesare pentru prevenirea atacului de la Pearl Harbor. Radarele detectasera aviatia japoneza, dar nimeni n-a stiut sa interpreteze semnele asa ca aviatia americana nu a fost gata de aparare.
Cand nu poti face legaturi, este o alta greseala. Este marea problema care apare cand exista informatii, dar nu pot fi puse cap la cap ca sa aiba sens.
Este una dintre acuzatiile aduse CIA si FBI dupa atacurile de la 11 septembrie – ca nu si-au dat seama ce urma sa se intample desi suspecti cunoscuti se aflau pe teritoriul american, tot mai multi barbati din Orientul Apropiat luat lectii de pilotaj si era bine cunoscuta deja tactica Al-Qaida de a se folosi de avioane.
Si, in fine, ceva despre calul troian. Problema mare a fost ca troienii nu au luat in seama un avertisment venit de la fiica regelui Priam al Troiei, Cassandra.
Ea avea darul profetiei, dar, fiindca la un moment dat l-a maniat pe zeul Apollo, el a blestemat-o ca profetiile-i sa nu mai fie crezute de nimeni.
Asa ca troienii nu au luat in seama ce a spus ea. Un mit, poate, dar o lectie de care se poate tine seama. Problema e ca nu se tine seama de aceste lectii asa ca lista greselilor in sistemul de spionaj se tot lungeste.
Schimbarea la fata
In incercarea de a spala obrazul serviciilor secrete americane, mai ales in plin an electoral care l-ar putea costa slujba de la Casa Alba, presedintele Bush s-a apucat sa reformeze tot ceea ce inseamna serviciile de informatii.
El a promis, in iulie, ca va reforma serviciile secrete, criticate pentru calitatea informatiilor furnizate in ajunul declansarii razboiului din Irak. A subliniat insa ca invadarea Irakului a fost o actiune justificata, spunand ca si el, si restul administratiei, si Congresul, si Natiunile Unite au crezut cu sinceritate ca regimul Saddam era o amenintare la adresa intregii lumi.
George Bush a facut aceste comentarii dupa publicarea unui raport al unei comisii senatoriale, care arata ca Agentia Centrala de Informatii (CIA) a exagerat amenintarea reprezentata de Irak. Raportul afirma ca Statele Unite si cele care s-au alaturat acestei campanii au plecat la razboi -pe baza unor informatii viciate-. Documentul final prezentat de Comisia pentru Serviciile Secrete arata insa ca nu exista nici o dovada ca vreun membru al administratiei ar fi facut presiuni asupra CIA pentru ca agentia sa furnizeze anumite argumente. -Sunt dispus sa colaborez cu Congresul, si sa stabilim impreuna un program de reforme care sa dea roade-, a declarat presedintele George Bush, la un miting electoral organizat in Pennsylvania.
El a mai subliniat ca toata lumea stia ca Saddam Hussein a incercat in trecut sa isi procure sau sa fabrice arme chimice, biologice si nucleare. -Nu am gasit nici un arsenal de arme interzise, dar stim ca avea capacitatea sa le produca-, a mai spus presedintele american.
Idei preconcepute
Presedintele Comisiei pentru Serviciile Secrete, senatorul Pat Roberts, a declarat ca majoritatea evaluarilor-cheie in problema programului de inarmare irakian au fost -fie exagerate, fie fara nici o baza in informatiile existente-. Serviciile de informatii au suferit, in opinia comisiei, de -idei preconcepute-. Analistii au pornit de la ideea ca in Irak se produceau arme de distrugere in masa si au ajuns sa interpreteze informatii subrede drept probe solide, a spus senatorul Roberts. El a precizat insa ca fenomenul acesta nu s-a petrecut doar in America. -Este clar ca aceste idei preconcepute au existat si la Natiunile Unite si in alte state, care au crezut cu tarie ca Saddam are arme de distrugere in masa. A fost un esec al serviciilor de informatii la scara mondiala-. Raportul il critica pe directorul CIA, George Tenet, demisionar, de altfel, dar din motive personale, pentru ca nu a verificat personal discursul despre starea natiunii, rostit de George Bush in 2003. In acel discurs a fost lansata acuzatia ca Irakul ar fi incercat sa cumpere uraniu din Niger. Ulterior s-a aflat ca aceasta provenea de la serviciile britanice, si s-a dovedit a fi neintemeiata.
Exagerare voita?
Intrebarea daca administratia Bush a exagerat cu buna stiinta amenintarea reprezentata de Irak face obiectul unui alte anchete a Congresului. Rezultatul este asteptat dupa alegerile prezidentiale din noiembrie. Nu de alta, dar sa nu poata influenta rezultatul acestor alegeri. Vicepresedintele comisiei, senatorul democrat Jay Rockefeller, a declarat ca partidul sau este nemultumit de faptul ca problema a fost impartita in doua capitole. El a spus ca multi membri ai Congresului nu ar fi votat in favoarea razboiului, daca ar fi stiut atunci ceea ce stiu acum. -Din pacate, problemele scoase la iveala de aceasta ancheta ne vor bantui ani de zile de acum inainte-, a mai adaugat el.
Fostul director adjunct al CIA, acum director interimar, John McLaughlin, a spus insa ca lumea nu trebuie sa inteleaga din acest raport ca in agentie este un dezastru. -Este gresit sa se exagereze greselile de judecata si sa se ajunga la concluzia ca problemele pe care le-am avut cu adunarea informatiilor legate de Irak sunt probleme care afecteaza intreaga functionare a agentiei-, a spus el.
Puteri mai mari directorului CIA
Bush a semnat mai multe decrete care stipuleaza acordarea unor prerogative temporare sporite directorului CIA si infiintarea unui centru national pentru lupta antiterorista. Masurile respective intervin in conditiile reorganizarii serviciilor de informatii americane, recomandata de Comisia 11 septembrie.
Aceasta a cerut crearea unui directorat al serviciilor de informatii care sa reuneasca cele 15 agentii, printre care CIA. Dar aceasta masura, fata de care Bush s-a aratat in principiu favorabil, necesita o lege din partea Congresului. -Decretele vor acorda directorului CIA autoritatea provizorie pentru indeplinirea a numeroase obiective, care vor fi asumate ulterior de directorul national pentru informatii-, a precizat purtatorul de cuvant al Casei Albe.
Scott McClellan a declarat ca unul dintre decrete vizeaza crearea unui centru national antiterorist. Un al treilea decret va stabili -normele comune si responsabilitati clare pentru schimbul de informatii intre agentii-, a adaugat el. Prerogativele noului director pentru informatii suscita dezbateri intense intre Casa Alba, membrii Comisiei 11 septembrie si senatori, insa nu se stie cu siguranta daca aceasta problema va fi solutionata inaintea alegerilor din 2 noiembrie. Mai nou insa, Senatul a anuntat ca proiectul de lege cu privire la restructurarea generala a serviciilor americane de informatii va fi finalizat la sfarsitul lunii septembrie. Documentul ar putea fi prezentat Senatului pana la 1 octombrie, a precizat senatorul democrat Joe Lieberman, membru al comisiei constituite pentru reformarea agentiilor de informatii.
Cu banii Pentagonului
Potrivit -New York Times-, in conformitate cu noile decrete, directorul CIA va beneficia de prerogative suplimentare in materie de buget, aspect nefavorabil Pentagonului, care primeste fondurile de 40 miliarde de dolari, alocate serviciilor americane de informatii. O alta problema de care se lovesc americanii este una foarte serioasa. CIA este o marca inregistrata a spionajului si se pune problema daca va putea sa-si pastreze acest nume. In conditiile in care numele noului departament de informatii va fi Serviciul National de Informatii, nimeni nu va mai auzi de CIA sau de FBI.
