Refuzul Europei, cu unele exceptii, de a trimite trupe in Irak, unde americanii se confrunta in medie cu 30 de atacuri pe zi, a modificat substantial agenda turneului asiatic de sase zile al secretarului apararii, Donald Rumsfeld, care a inceput de ieri un lobby intens pe langa Japonia si Coreea de Sud pentru sprijin cu trupe. Graba autoritatilor americane, care, in pofida unei recente rezolutii ONU ce autorizeaza o forta multinationala in Irak, se vad lipsite de ajutor – Turcia a renuntat sa desfasoare trupe, urmare opozitiei irakiene, iar India si Pakistanul asteapta mandat explicit din partea Natiunilor Unite -, survine atentatului devastator de miercuri impotriva italienilor din sudul Irakului si unei modificari substantiale de optica decise chiar de presedintele George W. Bush.
In acest context, desi vanata asiduu de presa din intreaga lume, chestiunea bazelor americane in Asia si in general la scara mondiala, ce urma sa domine agenda turneului lui Rumsfeld, a intrat intr-un con de umbra. In prima zi a calatoriei sale in Guam, numarul unu al Pentagonului a declarat ca administratia de la Washington a ajuns in stadiul de a initia discutii pe aceasta tema cu aliatii sai si cu membrii Congresului. Pentru Asia, redesfasurarea de trupe inseamna cel mai probabil deplasarea unui numar semnificativ al celor aproximativ 50.000, 70.000 dupa alte surse, de forte din Japonia (din care mai bine de jumatate in insula Okinawa), dar si mutarea mai spre sud, in afara tirului Nordului comunist, a celor 37.000 de militari aflati acum in zona demilitarizata dintre cele doua Corei. Scopul final al acestor modificari il constituie desfiintarea bazelor statice, mamut, specifice perioadei razboiului rece si infiintarea unor -puncte- militare flexibile, improspatate in permanenta prin rotatie si dotate cu tehnica de ultima ora, care sa faca fata provocarilor actuale.
Schimbarile vor fi decise punctual prin negocieri cu tarile gazda, supuse acum unor presiuni de o cu totul alta natura. Confruntat cu numeroase critici din partea opiniei publice, guvernul japonez a amanat pe termen nelimitat trimiterea trupelor promise in Irak dupa atentatul antiitalian, primul de o asemenea anvergura impotriva trupelor straine. Totodata, desi i s-au cerut 5.000-10.000 de militari, Coreea de Sud a fost de acord cu un numar de doar 3.000, care asteapta unda verde pentru a pleca spre Irak. In afara trupelor anglo-americane si a australienilor (implicati si in operatiunile de lupta), in total circa 150.000, pe teritoriul irakian se mai afla 9.000 de polonezi, 1.000 de spanioli, 1.000 de ucraineni, 178 de filipinezi, 400 de thailandezi, 128 de portughezi, italieni, romani, ucraineni, in total trupe din 27 de tari, sustin autoritatile SUA.
Rumsfeld are suficiente instrumente pentru a exercita presiuni la Tokio si Seul, desi unii analisti spun ca nu va intinde coarda, cel putin in cazul premierului nipon Junichiro Koizumi, confruntat si asa cu o scadere a popularitatii. Ajutorul financiar, garantiile de securitate in contextul crizei nord-coreene si jongleriile monetare ale dolarului ce pot afecta pietele celor doua state sunt doar cateva dintre atuurile lui Rumsfeld.
Iar situatia din Irak ii impune sa le si foloseasca. Ultimele doua zile au marcat operatiuni intense in cadrul misiunii -Ciocanul de fier-, impotriva tintelor rebele, apreciate de Comandamentul militar Central la 5.000 si formate din extremisti, teroristi, elemente loiale fostului regim si luptatori straini. Tinte din Bagdad au fost atacate din aer si de la sol timp de doua nopti, alte lovituri fiind inregistrate in apropiere de Tikrit, in nordul irakian. La Washington, drept raspuns la unele comentarii potrivit carora SUA ar pregati o strategie de retragere dintr-un Irak nepregatit sa-si rezolve singur problemele (potrivit planurilor lui Rumsfeld, numarul trupelor americane va fi redus anul viitor cu o treime), George W. Bush declara presei: -Nu ne retragem pana nu ne terminam treaba. Punct-.
