Pozitia geografica si situatia economica deloc stralucita fac din Romania si Bulgaria candidatele ideale pentru a gazdui rachetele defensive pe care, potrivit unui inalt diplomat american, Statele Unite planuiesc sa le stationeze in Europa, ca masura de precautie in cazul unui atac iranian, apreciaza experti SUA pe probleme de aparare citati de cotidianul german -Sueddeutsche Zeitung-.
Linia proamericana a celor doua state asteptate sa se integreze in NATO anul viitor – fidelitatea a fost demonstrata pe parcursul razboiului din Irak, dar si in perioada premergatoare presarata de conflicte diplomatice transatlantice – reprezinta o garantie suficienta pentru Washington ca negocierile in acest sens vor fi destul de lejere. In plus, premiul va fi unul substantial si va consta in ajutor economic pentru aceste tari in tranzitie, scrie presa din Germania.
Ministrul roman de externe a infirmat speculatiile ziaristilor germani, declarand ca Romania nu este angajata in negocieri cu Statele Unite in aceasta problema. Prudenta autoritatilor romane este perfect justificata: amplasarea unor astfel de rachete pe teritoriul Romaniei ar contribui la cresterea gradului de insecuritate si la tensionarea relatiilor cu unele state din Orientul Mijlociu.
Diplomatul american citat de -Sueddeutsche Zeitung-, sursa a informatiilor privind planurile de desfasurare a rachetelor pe continentul european, apreciaza ca incheierea unui astfel de acord cu Europa Occidentala ar fi dificila, pe alocuri aproape imposibila.
Acest tip de intelegere nu cadreaza deloc cu frictiunile diplomatice inregistrate in ultima perioada pe cele doua maluri ale Atlanticului si, in plus, ar necesita mai mult timp. In al treilea rand, nu multi sunt cei care au uitat masivele proteste de strada inregistrate cu decenii in urma, cand Statele Unite isi trimiteau rachetele in Europa, scut impotriva amenintarii blocului sovietic.
Or, Washingtonul nu are rabdare, temandu-se de o escaladare relativ rapida a situatiei din Iran, aflat acum sub lupa Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, aceasta cercetand destinatia activitatilor nucleare coordonate de Teheran. Iranul are termen-limita pana la sfarsitul acestei luni sa prezinte detalii in acest sens, in caz contrar fiind pasibil de sanctiuni internationale.
Cea mai fericita varianta in acest context este incheierea unor intelegeri bilaterale. Iar Romania si Bulgaria ar putea fi -cele mai la indemana variante- ale americanilor, potrivit lui Benjamin Schreer, specialist pe probleme de aparare la Institutul German pentru Afaceri Internationale si de Securitate.
In contrapondere la interesul american pentru Europa Centrala si de Est, ce a capatat o noua dimensiune strategica prin prisma intereselor occidentale in regiunea Golfului Persic si a Marii Caspice, vin si declaratiile de acum cateva zile ale presedintelui polonez Aleksander Kwasniewski. Aflat la Bucuresti, pentru o vizita de doua zile, acesta a spus ca in acest moment Alianta Nord-Atalntica nu discuta translatarea bazelor sale din vestul in centrul si estul Europei, varianta abordata in primavara in numeroase articole din presa americana. -NATO trece printr-o perioada in care trebuie sa-si defineasca o noua politica proprie. Lupta antitero, situatiile din Irak si Afganistan reprezinta o noua experienta careia trebuie sa ii facem fata-, a explicat Kwasniewski. Polonia este membra NATO din 1999.
Desfasurarea de rachete defensive in Europa se potriveste perfect unui plan mai amplu de contracarare a amenintarii nucleare din partea asa-numitei axe a raului. Sfarsitul capitolului intai al luptei americane a venit o data cu rasturnarea de la putere a regimului Saddam Hussein, in Irak, urmata de plasarea unui sistem antibalistic Patriot in Coreea de Sud, menit sa opreasca amenintarea atomica dinspre Phenian.
Pentru unii comentatori occidentali, ideea amenintarii iraniene – motivata la Washington prin prisma dezvoltarii de catre Teheran a unui program de sateliti, cel mai important pas catre folosirea rachetelor intercontinentale, cu eventuala incarcatura atomica – nu se justifica prin comparatie cu situatia din timpul razboiului rece, cand americanii si-au trimis pentru prima data rachetele in Europa. Atunci, amenintarea balistica era o realitate, considera Joseph Cirincione de la Fundatia Carnegie pentru Pace Internationala din Washington DC. -Existau 45 de divizii mecanizate ale URSS si Pactului de la Varsovia, sprijinite de 1.846 de rachete balistice, suficient pentru a distruge Europa de zece ori. (…) Acum exista ingrijorari ca Iranul ar putea fabrica rachete cu raza lunga de actiune si eventual chiar arma atomica in aceasta decada. Se mai presupune ca oficialii iranieni ar fi in stare de o sinucidere nationala, lansand o astfel de racheta. (…) Cele doua amenintari nu sunt insa comparabile-, apreciaza Joseph Cirincione. Acesta aminteste ca tratatele de control al armamentului au contribuit la distrugerea a 1.846 de rachete balistice cu raza medie de fabricatie sovietica si a altor 846 de rachete Pershing si de croaziera americane. Moscova si-a retras rachetele cu focoase nucleare din Ucraina, Belarus si Kaliningrad. In total, circa 3.000 de rachete au disparut din Europa si fosta URSS in anii *90.
