Un summit cu cantec, la propriu si la figurat. Este vorba despre deplasarea lui Vladimir Putin in Statele Unite, prima vizita oficiala a presedintelui Federatiei Ruse pe teritoriul american si a patra intalnire cu omologul sau de la Casa Alba in mai putin de sase luni. Sosit luni seara la Washington, Putin a avut ieri o prima runda de convorbiri cu Bush, urmata de o conferinta de presa comuna, de discutii cu conducerea din Capitol Hill, luari de cuvant in fata reprezentantilor elitei social-politice si de afaceri din SUA, precum si vizitarea locului tragediei de la 11 septembrie. Ultimele doua zile ale summit-ului, astazi si maine, vor fi ceva mai relaxante, familia Putin fiind invitata la ferma texana a cuplului prezidential american, unde li s-au pregatit file de vaca, placinte facute chiar de Prima Doamna a Americii, lectii de calarie si, mai pe seara, o petrecere texana cu taraf si tot tacamul. Potrivit zvonurilor, Putin ar fi facut eforturi sustinute pentru a-si imbunatati cunostintele de limba engleza si de echitatie, in vederea tete-a-tete-ului cu cei doi Bush.
Apreciat drept o etapa istorica in redefinirea relatiilor bilaterale, care ar putea marca inceputul dizolvarii tuturor disputelor ruso-americane de la sfarsitul Razboiului Rece, summit-ul Bush – Putin ocupa pagina intai a ziarelor din intreaga lume. Dar, in timp ce oficialii si presa rusa s-au grabit sa dea drept solutionate mare parte din problemele bilaterale, de partea cealalta a Oceanului se resimte ceva mai multa retinere, punctata de consilierul pe probleme de securitate de la Casa Alba, Condoleezza Rice, care a declarat ca -nu este vorba despre o intalnire la varf ca pe vremuri, cand fiecare runda de discutii se finaliza cu semnarea unui acord, asa cum se intampla in epoca Nixon – Brejnev sau Bush (senior) – Gorbaciov-.
Aceasta nu i-a impiedicat pe unii responsabili rusi, citati de publicatia -The New York Times-, sa estimeze ca, la Washington si in Texas, vor fi puse pe roate cel putin sapte acorduri bilaterale axate pe lupta impotriva terorismului, viitorul Afganistanului, cooperarea economica, modificarea Tratatului antibalistic din 1972, reducerea arsenalelor nucleare ale celor doua tari, extinderea NATO si asa mai departe. In acest sens, cercuri influente de la Moscova ii completasera agenda presedintelui rus inca inainte de plecarea spre America. Doleantele lor: formarea unui nou sistem de securitate Rusia-NATO, de genul coalitiei care i s-a opus lui Hitler in al Doilea Razboi Mondial, recunoasterea viabilitatii democratiei si economiei de piata ruse, solutionarea divergentelor pe marginea Tratatului antibalistic, luand in considerare interesele Rusiei, renuntarea implicarii americane in statele vecine Federatiei, reevaluarea politicii duse de Moscova in Cecenia, in sensul recunoasterii de catre Occident a necesitatii interventiei in forta impotriva elementelor teroriste din regiune.
La randul sau, Bush trebuie sa se asigure de sprijinul neconditionat al Rusiei in campania impotriva terorismului (demonstrat deja prin ajutorul acordat in Afganistan), sa rezolve problema arsenalelor nucleare si a Tratatului antibalistic, dar inclinand balanta in favoarea americanilor, sa obtina acceptul pentru largirea Aliantei Nord-Atlantice. Ca politica -cu o mana dau, cu alta iau-, valabila de altfel de ambele parti, a inceput sa dea roade o demonstreaza concesiile facute deja de o parte si de alta: imblanzirea criticilor occidentale cu privire la incalcarea drepturilor omului in Cecenia, flexibilitatea aratata de Moscova in chestiunea testarii scutului antiracheta, in flagrant cu Tratatul antibalistic, intrarea americanilor in Asia Centrala, prin definitie zona de influenta ruseasca.
Atat Bush, cat si Putin trebuie insa sa aiba grija pana unde merg cu oferirea concesiilor, pentru a nu ofensa cercurile influente din cele doua mari capitale si a nu pierde astfel capitalul politic care i-a propulsat in pozitia de primii mari doi lideri ai lumii. In special, presedintele rus trebuie sa isi puna la bataie calitatile diplomatice, nu numai din cauza optimismului contagios de la Moscova, care ar putea periclita rezultatele negocierilor ruso-americane, dar si pentru a putea contracara eventuala -crunta dezamagire-, provocata de falsa impresie si speranta ca -recentele atacuri teroriste de la New York si Washington ii vor face pe americani sa renunte la tentativa de a mai conduce unilateral lumea-, dupa cum avertizeaza franc un comentator occidental, in opinia caruia -coalitia antiterorista- este pentru americani doar o alianta tactica pe termen scurt, cel mult mediu, de la care rusii nu au de sperat schimbari majore.
