Electoratul britanic urmeaza sa desemneze, joi, prin vot direct, prin majoritate simpla, cei 659 de reprezentanti pentru Camera Comunelor. Conform legislatiei britanice, fiecare circumscriptie va trimite in Parlament un singur reprezentant. Specific Regatului Unit, teritoriul tarii este impartit in tot atatea circumscriptii electorale, cu un numar egal de alegatori (la precedentele alegeri din 1997, in fiecare circumscriptie au fost 69.000 de alegatori potentiali). Alegerile parlamentare sunt insotite in Anglia si in Irlanda de Nord de alegeri locale. Programate initial pentru 3 mai, acestea au fost amanate din cauza epidemiei de febra aftoasa, fapt fara precedent de dupa al doilea razboi mondial. Sistemul electoral britanic traditional a capatat un organism suplimentar in noiembrie 2000, cand a fost infiintata Comisia Electorala Centralizata, care raspunde de activitatea sa doar in fata Parlamentului. Aceasta inregistreaza partidele pentru alegeri nationale, locale si europene, monitorizeaza contributiile banesti primite de acestea, precum si cheltuielile din timpul campaniei electorale. Nu de lipsa regulilor clare la alegeri se plang, prin urmare, partidele din Marea Britanie. Problema este participarea la alegeri. La cele precedente, cu o participare de doar 71 de procente, s-a batut recordul negativ al tuturor alegerilor parlamentare de dupa a doua mare conflagratie mondiala. Aceasta amenintare pluteste in aer si acum. Nu este vorba de apatie fata de principalele probleme ridicate in timpul campaniei electorale, ci de faptul ca rezultatele alegerilor sunt previzibile. Laburistii lui Tony Blair par detasati in castigatori siguri. Pe acest fond apare si riscul participarii scazute la vot. Daca aceasta logica va functiona, evident, dezavantajati vor fi chiar laburistii, care risca astfel victoria categorica, nu victoria. Lupta electorala ar fi fost mai pasionanta, dar Conservatorii au esuat in principala lor incercare, respectiv de a ridica electoratul britanic impotriva aderarii la moneda euro. O certifica si ultimele sondaje. Peste 47 de procente din electorat este gata sa accepte trecerea la euro in decurs de cel mult doi ani, iar 41 de procente se opune acestei actiuni. Retrospectiva indica limpede ca Hague si campania sa electorala au transformat Partidul Conservator in cea mai eurosceptica formatiune politica. Excluderea categorica a posibilitatii apropierii Marii Britanii de moneda unica europeana, cel putin pana la sfarsitul mandatului, a fost o pozitie prea putin flexibila pentru momentul actual. Mai mult, ea a germinat ideea in randul electoratului ca repetarea victoriei conservatorilor si prelungirea strategiei lor ar izola Regatul Unit pentru o lunga vreme. Strategia liderului conservatorilor, William Hague, a si fost schimbat de urgenta, in cursul ultimei saptamani a bataliei electorale: -Avem sapte zile pentru a salva lira, sapte zile pentru a salva zonele rurale, sapte zile pentru a ne asigura ca vom mai avea turism dupa criza febrei aftoase-. Dar sapte zile nu par a fi suficiente pentru a schimba infrangerea care se intrezareste si pentru Hague. Acesta vorbeste deja de consecintele nefaste ale unei victorii laburiste coplesitoare. O si admite, implicit, si o califica drept -o amenintare pentru democratie-. -Sunt pentru guverne puternice, dar nu pentru un Guvern care sa dispuna de o majoritate disproportionata, sustinuta de acoliti, nulitati si de un cult al personalitatii-, a declarat -Doamna de Fier-, ex-premierul Margaret Thatcher, artileria grea scoasa la ultimul asalt din rezerva lui Hague.
Contrar conservatorilor, laburistii lui Tony Blair nu au spus un da categoric aderarii la zona euro, dar nu au spus nici nu. Au oferit in schimb, peste vreo doi ani, o perspectiva pe placul majoritatii laburistilor si, la fel de important, pe cel al indecisilor prudenti fata de schimbari importante. Tony Blair a promis un referendum pe tema aderarii la euro. In pregatirea sa, laburistii s-au angajat in fata electoratului la un -angajament constructiv- in Europa, incercand sa faca atractiva ideea ca Marea Britanie va avea doar de castigat in calitatea sa de partener al celor de pe continent. Ceea ce a promis Blair nu este -o aventura continentala- de care l-au acuzat adversarii si de care s-au temut sincer alegatorii.
