Ankara a lansat ieri o adevarata ofensiva diplomatica pe langa mai-marii europeni, in conditiile in care, pe frontul irakian, se incearca o misiune teoretic imposibila, si anume multumirea americanilor fara a nemultumi cercurile islamiste de acasa.
Ieri, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, era asteptat la Berlin, unde astazi are programata o intalnire oficiala cu cancelarul Gerhard Schoder, centrul de greutate al vizitei de trei zile in Germania.
Marea provocare pentru noul guvern turc o reprezinta carnetul de membru UE pentru Ankara, iar declaratiile de presa din avanpremiera vizitei par favorabile pentru accelerarea demersurilor pentru aderarea la UE. Ministrul german de externe, Joschka Fischer, a apreciat in mod special eforturile -intense si sincere- ale Ankarei de a deschide usa Uniunii Europene, lansand totodata semnalul reluarii exporturilor de echipament militar catre Turcia, interzis in urma unor neintelegeri mai vechi intre partenerii de coalitie de la Berlin.
De partea cealalta, premierul turc a declarat si el ca Germania ar trebui sa preia un rol decisiv in ceea ce priveste aderarea Turciei, o adevarata provocare pentru politica germana, impartita intre social-democratii lui Schroder, favorabili accelerarii procesului de aderare, si opozitia conservatoare care priveste cu o suspiciune crescuta identitatea culturala si istoria noneuropeana a Turciei, argumente, spun ei, pentru o anume inadaptare la regulile democratiei. Dar ofensiva Ankarei este, oricum, puternica. Premierul Erdogan a dorit sa aprecieze, in preziua vizitei, ca -daca UE nu accepta Turcia, pierderile vor fi de ambele parti-. Atitudinea decisa a noilor reprezentanti ai Ankarei pe scena internationala a dat pana acum rezultate destul de importante, dat fiind ca data de deschidere a negocierilor de aderare care se ia in calcul la nivel diplomatic tinde sa fie sfarsitul lui 2005 sau inceputul lui 2005, fata de un 2007 initial. Un obiectiv care depinde de ceea ce va contine raportul de tara al Comisiei Europene, asteptat in noiembrie.
Cat priveste rolul de avocat al Germaniei pentru cauza turca, ramane de vazut cat de incantata va fi Italia la aflarea magulitoarei propuneri. Nu numai in calitate de presedinte al UE, dar si de prieten apropiat, premierul Silvio Berlusconi l-a invitat pe premierul turc Erdogan la resedinta sa de vara din Sardinia, de unde tocmai a plecat presedintele rus, Vladimir Putin. Vizita este asteptata la sfarsitul saptamanii si va dura conform programarii, trei zile. Zona, intrata deja printre locurile la moda in politica acestei veri, ar urma sa fie vizitata pentru scurt timp tot in acest week-end si de catre premierul spaniol, Jose Maria Aznar.
Dincolo de rivalitatea dintre partenerii europeni, care in final s-ar putea dovedi favorabila Turciei, ecuatia aderarii mai cuprinde si necunoscuta cipriota. Turcia asteapta acum alegerile de la sfarsitul anului si eventuala detronare a liderului cipriotilor greci Rauf Denktash, urmata de aparitia unui mostenitor mai pragmatic. Insula Cipru va deveni membru UE la 1 mai anul viitor, indiferent de vointa Turciei de a accepta planul de pace propus de ONU. In absenta unei intelegeri intre cele doua parti insa, aspiratiile europene ale Ankarei ar putea fi puternic periclitate.
In tot acest peisaj, atitudinea fata de Statele Unite si razboiul din Irak este intr-un continuu proces de ajustare fina. De teama de a nu se repeta precedentul din martie, cand parlamentul turc a respins cererea SUA de a desfasura trupe in Turcia, in zorii razboiului din Irak, guvernul turc incearca in prezent sa-si convinga deputatii sa accepte, la reluarea activitatii in octombrie, sa trimita 10.000 de soldati in Irak. In joc sunt ajutorul financiar pe care Statele Unite l-au promis, dar si relatiile cu Washingtonul in noua harta geostrategica a lumii.
