Europa se poate gandi deja la oarece actiuni militare de capul ei, insa (deocamdata) sub umbrela NATO. Greu de spus daca visele de vara trecuta sau orgoliile statelor semnatare ale primului tratat continental sunt pe cale sa devina realitate. UE extinsa la 25 de state nu va avea, deocamdata, un sistem propriu de aparare, dar este cert ca desfasurarea de forte diplomatice fara precedent din ultimele saptamani pornite de la textul Constitutiei europene a adus ceva vechiului continent.
Astfel, UE a capatat binecuvantarea tuturor statelor membre de a-si face incalzirea in materie de interventii militare limitate. Liderii europeni au aprobat, ieri, in deschiderea summitului Consiliului European de la Bruxelles, un acord in domeniul apararii, negociat si semnat in urma cu cateva saptamani intre Franta, Germania si Londra, sub privirile atente ale Statelor Unite.
Bruxellesul, transformat in fortareata pentru doua-trei zile – adica vineri, sambata si, posibil, duminica – are sansa de a intra in istorie ca momentul -punct si de la capat- in relatiile transatlantice. Organizat de presedintia italiana a UE, ajunsa la final de mandat, summitul are ca puncte de greutate, pe langa adoptarea acordului in domeniul apararii europene, binecuvantarea strategiei de securitate continentala intr-o formula care este de asteptat sa lanseze in premiera conceptul de -interventie preventiva-, un model diluat al -loviturilor preventive- lansate de SUA in noua strategie de aparare. Ordinea de zi mai este completata cu teme economice, dreptul de azil si imigratie in UE, relansarea economica printr-un mare plan de investitii, extinderea dupa valul de anul viitor – care intereseaza direct Romania, Bulgaria si Turcia – si ultima, dar nu cea din urma, Constitutia europeana.
Acordul privind apararea europeana, imbratisat unanim de liderii europeni, prevede crearea unei celule militare de planificare a unor operatiuni ale fortelor armate ale UE. El a fost botezat -Apararea europeana: consultare UE-NATO, planificare si operatiuni-, ceea ce, tradus in limbaj nediplomatic, presupune libertatea de a desfasura unele actiuni militare independente de cele decise pe baza de unanimitate de membrii NATO, dar cu acceptul Aliantei Nord-Atlantice. Sarcina de a se ocupa de crearea acestei unitati, formata din ofiteri ai armatelor europene, in cursul anului 2004 i-a revenit inaltului reprezentant pentru politica externa al UE, Javier Solana, transferat in aceasta pozitie dupa ce i-a expirat mandatul de secretar general NATO.
SUA accepta de voie-de nevoie
De altfel, informatiile dinaintea debutului summitului prezentate de presa internationala indicau un acord din partea Statelor Unite in privinta acordului convenit, iar presedintele in exercitiu al UE, Silvio Berlusconi, declarase chiar ca documentul -ii va multumi pe prietenii americani- ai UE, dat fiind ca el recunoaste -importanta NATO-, cu care structura creata are obligatia de a coopera. -Acordul referitor la aparare este important deoarece permite Europei sa dispuna de o forta militara autonoma pentru a fi o putere pe plan international-, a descris Berlusconi acordul. Celula europeana de aparare va avea sediul la Bruxelles, unde se afla deja Statul Major al Europei, care se ocupa cu planificarea strategica. Celula va fi subordonata Consiliului de Ministri UE si Inaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica Externa, iar o filiala a ei va functiona la SHAPE, Cartierul General al NATO de la Mons (Belgia).
Nucleul unui cartier general?
Celula ar putea sa se transforme la un moment dat intr-un cartier general al apararii europene, ceea ce se crede ca nelinisteste Statele Unite. Administratia americana inca nu si-a facut cunoscut punctul de vedere asupra documentului adoptat ieri, reprezentantii sai insistand pana acum in mod repetat pe faptul ca structura pe care vrea sa o creeze UE nu trebuie sa le dubleze pe cele ale NATO. Ideea de cartier general a fost lansata ca varianta maximala, in perspectiva negocierilor ce aveau sa urmeze, prilejuite de dezbaterile constitutionale, la mijlocul verii, de Franta, Germania, Belgia si Luxemburg, -facatorii de ciocolata-, dupa cum au fost ei ironic denumiti ulterior de catre Statele Unite. Acestea si-au exprimat ingrijorarea fata de tendintele independentiste ale UE in materie de aparare, si pe fondul dezbaterilor din ultimii ani privind rolul NATO in noul context international. Compromisul rezultat si parafat ieri la Bruxelles reprezinta, in esenta, un centru de coordonare a operatiunilor militare, avand menirea de a interveni la nivel regional in cazul in care comandamentele fortelor armate nationale nu vor putea face fata unei crize.
Constitutia, un miracol cu aroma de compromis
Dupa ceea ce UE prezinta deja ca un succes, avand grija sa nu supraliciteze prea mult, pentru a proteja sistemul nervos al NATO, negocierea si adoptarea Constitutiei europene par deja teme secundare. Daca sansele de reusita erau, potrivit presedintelui UE, de 55%, acum cateva zile, presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, le-a estimat ieri la 66%. Informatiile legate de subiectul repartizarii puterii de vot intre cei 25 de membri noi si vechi, mari si mici, lipseau inca ieri, dar semnalul unui compromis fusese dat deja. Aceasta in ciuda sanselor mici de reusita pe care a avut grija sa le dea insusi Silvio Berlusconi. Nici alti lideri nu s-au aratat optimisti. Tony Blair, de exemplu, a luat in calcul eventualitatea unui esec, iar Berlusconi a marit miza, la ultima strigare a ingrijorarilor avansand chiar ideea amanarii acordului constitutional, in cazul in care un -miracol- nu il va salva.
In paralel insa, faimoasele carcotase Polonia si Spania dadeau semne de intelegere. Joi seara, la Berlin, dupa un tete-a-tete cu cancelarul Schroder, presedintele Alexander Kwasniewski a declarat, cu referire la tema impartirii voturilor, ca, daca -ar fi sa speculeze, ar spune ca problema trebuie rezolvata pana in 2005-. Solutia amanarii mai fusese avansata de unii diplomati europeni zilele trecute. Mai mult chiar, Spania si-a exprimat si ea, prin vocea premierului Aznar, disponibilitatea unei solutii de compromis. Silvio Berlusconi, in orice caz, si-a indemnat colegii sa se grabeasca, asa incat lucrarile summitului sa se termine duminica dimineata, astfel incat seara sa poata urmari relaxat Cupa Intercontinentala la fotbal, intre argentinienii de la Boca Juniors si echipa al carei proprietar este, AC Milan.
