Anul international 2009 a avut o recolta cam acra si cam putina. Noii presedinti ai Americii si Rusiei inca seamana si asteapta productia, liderul britanic se pregateste sa paraseasca prin alegeri puterea, cel italian a fost umplut de sange pe fata, cel francez gesticuleaza nu prea convingator, cel gerrman – o femeie – isi gospodareste tacticos tara. Tratatul de la Lisabona a fost in sfarsit rasadit, dar primele lastare nu sunt prea concludente – inca doi lideri, despre care nu se stie nici cat sunt de competenti, nici pana unde li se pot intinde competentele.Din criza incepe sa se iasa, dar in asteptarea – dupa unii – a unei noi crize, Bin Laden n-a fost prins dar nici nu s-a mai dat sfidator in spectacol, razboiul din Afganistan se impotmoleste, Iranul isi continua programul nuclear, dosarul correean ramane blocat, negocierile de dezarmare ruso-americana inainteaza anevoie, scutul spatial american in Europa se regandeste, nu se stie in continuare ce are de gand China, depsre gripa porcina nu s-a stabilit daca e pericol nou sau sperietoare veche, reglementarea protectiei mediului a dat chix la Copenhaga. Pacea si stabilitatea lumii n-au primit lovituri grele, dar nici fapte imbucuratoare nu sunt de retinut.Nici prestatia internationala a Romaniei nu a excelat, intr-un an electoral care a fost si al provizoratului prin excelenta: doi presedinti (e drept, unul doar posibil, si doar pentru o noapte), cinci premieri reali sau in proiect, un parlament – acelasi – care a trecut de la o majoritate anti-Cotroceni la una pro-Cotroceni, cativa ministri fugitivi de Interne (dar nici unul de alegeri) si cativa nesemnificativi la Externe, un guvern demis – in premiera- prin motiune de cenzura , dar care are, ca pisica, sapte vieti caci supravietuieste, in mare cam acelasi, dupa fiecare noua incercare.Vizita la nivel inalt in Rusia nu a avut loc, din America a sosit (si) la Bucuresti vicepresedintele, nu presedintele, din China posibilul viitor nr. 1 al tarii dar intr-o vizita nu prea observata.Si totusi, situatia de la noi, politic vorbind, tinde sa se mai fixeze: cu presedintia s-a rezolvat pentru inca cinci ani, s-a creat si o noua majoritate relativ confortabila in parlament, guvernatorul Bancii Nationale a fost reconfirmat in functie, iar Romania si-a asigurat un post de comisar european mai important decat cel ce-i fusese atribuit in mandatul anterior.Afost mai degraba un an de mult zgomot pentru mai nimic, cel putin pana acum. Un an international arid, unul romanesc galagios, ambele cu rezultate sarace. E drept, s-a semanat, s-a plantat, si in Romania, si in lume. Se asteapta roadele.
