Indiferent daca sunt colegi republicani, adversari traditionali din Partidul Democrat, independenti sau suporteri zgomotosi de-ai ecologistului Ralph Nader, politicienii americani par sa fie unanimi atunci cand vorbesc de primele 100 de zile ale legislaturii lui George W. Bush: -peste asteptari-. Investit la 20 ianuarie, in urma unei competitii electorale in care el si candidatul democrat, Al Gore, s-au aflat aproape tot timpul umar la umar, Bush a dovedit ca merita din plin functia atat de importanta de presedinte al Statelor Unite (al 43-lea in ordine cronologica) si de lider al planetei.
– Curajos, abil, discret
Aici, in capitala americana, aproape nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de haosul si confuzia generale care au urmat alegerilor din noiembrie trecut. Prestatia lui George Bush in cele trei luni de conducere a redus la tacere vocile critice si a reaprins sperantele suporterilor republicani privind instaurarea unei noi dominatii a partidului lor pe scena politica de peste Ocean. Fara indoiala, cea mai importanta victorie a lui Bush in scurtul sau mandat o reprezinta rezolvarea fericita a diferendului cu China privind echipajul avionului-spion nevoit sa aterizeze de urgenta pe teritoriul statului comunist. Felul discret in care a actionat staff-ul de la Casa Alba a surprins placut pe cei care se indoiau de capacitatile diplomatice ale echipei republicane. -Epopeea EP-3- (numele performantului aparat de recunoastere american) a determinat reactii pozitive aproape unanime printre politicieni si opinia publica americane, care au elkogiat curajul noului presedinte si faptul ca a evitat sa apara in lumina reflectoarelor, lasandu-i pe soldatii-eroi sa beneficieze de intreaga atentie.
– Mai bun ca Bill Clinton
De asemenea, Bush este laudat pentru modul in care incear ca sa-si apropie tabara democrata, nesfiindu-se sa-si faca aparitia inopinata la reuniunile partidului sau numind apropiati ai fostului lider Bill Clinton in functii-cheie ale noii Administratii. Si aceasta nu e totul. In pofida vederilor sale conservatoare in multe chestiuni (inclusiv in privinta avortului), Bush a numit numeroase femei in echipa de conducere (nu mai putin de sapte din totalul celor 17 membri de Cabinet), in timp ce alte functii de marca din esaloanele superioare ale Administratiei au fost oferite reprezentantelor sexului frumos. Astfel incat, nu este de mirare ca noul presedinte beneficiaza la capitolele incredere si imagine de note excelente din partea americanilor, aproape 60% dintre ei aproband, conform unui sondaj Gallup recent, munca liderului republican. Ba, mai mult, cele 18 procente -net pozitive- pe care le-a adunat Bill Clinton in primele patru luni ale mandatului sau (in 1993) par minime fata de cele aproape 30 pe care le aduna Bush astazi. Si la capitolul -dezaprobare- fostul guvernator de Texas nu sta deloc rau, el primind doar 30% de opinii nefavorabile, fata de cele 37 pe care le stransese Clinton in aceeasi perioada a legislaturii sale. Iar comparatia cu presedintele democrat nu este deloc intamplatoare. Bill Clinton este considerat aici unul dintre cei mai meritorii presedinti pe care i-au avut Statele Unite, iar orice raportare la el nu poate decat sa-ti creasca prestigiul. Stilul sobru, calculat, modestia de care da dovada Bush (si care au pus in umlbra esecurile sale, in principal cele legate de mediul inconjurator – planurile de foraj petrolier in zona Alaskai si scandalul -arsenicului din apa potabila-) au facut din el un demn urmas al presedintelui democrat, iar cele 100 de zile de guvernare care se implinesc duminica arata un bilant pozitiv.
– Doar 239 bancuri, impotriva
Iar ca o curiozitate trebuie mentionat si faptul ca faimosii prezentatori de talk-show-uri televizate (si care sunt atat de influenti aici) n-au reusit sa adune, in cele patru luni de guvernare Bush, decat 239 de glume la adresa noului presedinte, fata de cele 368 de poante care-l au ca personaj principal pe Bill Clinton. Faimosul -joke-o-meter- american (un fel de barometru al anecdotelor cu presedinti, realizat de Centrul pentru Afaceri Publice Media) il aseaza pe Bush dupa Clinton, ceea ce este inca o dovada a seriozitatii liderului republican si a faptului ca, asa cum spunea Larry King la CNN, cu -fiul lui George Bush nu-i de glumit!-.
