Clasa politica romaneasca s-a dat in stamba chiar in ziua sosirii lui Ilie Ilascu la Bucuresti. S-a ciomagit si s-a balacarit reciproc, revendicandu-si dreptul exclusiv de a-l avea alaturi pe cel care a facut ani grei de puscarie in Transnistria. Se adeveresc, astfel, predictiile triste potrivit carora mlastina politicii romanesti il va inghiti pe Ilascu fara crutare. Am impresia ca acest curajos prizonier de razboi devine acum prizonierul unui exagerat elan festivist care degenereaza intr-o vanzoleala penibila mai repede decat ne inchipuiam noi. Ma tem insa ca lucrurile nu se vor opri aici. Banuiesc ca, in curand, ranchiuna, orgoliul si egoismul agresiv isi vor spune cuvantul. Toti acei care vor considera ca nu au beneficiat indeajuns de imaginea lui Ilie Ilascu nu vor ezita sa-i faca procese de constiinta, sa-i bata obrazul si chiar sa-i terfeleasca numele.
Sper totusi ca neinfricatul patriot roman va rezista acestei realitati schimbatoare. Orice s-ar spune, Ilie Ilascu nu e un tip fragil. E un luptator, un om de actiune si o fire realista. Am convingerea ca si acum n-a pierdut aceasta capacitate de a vedea lucrurile asa cum sunt ele in realitate. Sunt convins ca-i displac azi cantatorii de alai care sustin fara un pic de jena ca eliberarea sa ar fi un triumf al romanismului si un semn ca unirea Basarabiei cu Tara e foarte aproape. Nici nu stiu ce e mai mult in aceste declaratii: ipocrizie sau inconstienta?
Ne bucura nespus de mult eliberarea lui Ilascu. Dar este limpede ca salvarea sa nu se datoreaza nici lui Voronin, nici lui Iliescu si nici chiar lui Putin. Nu este, de asemenea, intamplator faptul ca Ilascu a fost pus in libertate anume acum, si nu anul trecut, sa zicem. Sa ma lamuresc. Ilascu considera ca a fost prizonier de razboi, nu detinut politic. Si are dreptate. Aici sta explicatia faptului ca, pana nu demult, Tiraspolul tinea mortis ca Ilascu sa ramana in detentie. Atata timp cat nu se incheiase razboiul, cei care il capturasera nu aveau nici un interes sa-l elibereze. Cand spun asta, nu ma refer doar la conflictul armat dintre cele doua maluri ale Nistrului. Acesta s-a terminat demult. Vorbesc despre razboiul politic si economic pe care Rusia l-a purtat impotriva Basarabiei zece ani de zile. Acum, o data cu preluarea puterii de la Chisinau de catre comunisti, aceasta confruntare a luat sfarsit. Razboiul s-a soldat cu o victorie categorica a Kremlinului, care a reusit sa instaleze in Republica Moldova, in persoana lui Vladimir Voronin, un adevarat regim de ocupatie ruseasca. Or, cei care castiga un razboi nu mai au nevoie, precum se stie, de prizonieri. Ce au facut aliatii dupa capitularea nemtilor la 8 mai 1945? Una dintre primele actiuni intreprinse de fortele anglo-americane a fost eliberarea prizonierilor germani. Exact asta se intampla acum. Putin i-a dat drumul lui Ilascu din temnita nu din mila, blandete sau generozitate. Pur si simplu, rusii i-au infrant pe romani in Basarabia. Ca rezultat, in conformitate cu uzantele unui razboi incheiat, invingatorii se debaraseaza de prizonieri.
Petru Bogatu
