De la Bruxelles se aud voci care spun ca Europa este in criza. Liderii europeni ai celor 25 de state actuale sau viitoare membre UE au decis, sambata, sa stopeze orice dezbateri sau negocieri pe marginea Constitutiei europene, desi, dupa cum cu generozitate se anuntase, pana si camerele de la hotel erau rezervate inclusiv pentru sambata noaptea, in speranta ca macar duminica miracolul asteptat de Berlusconi se va produce. Aparent, de vina pentru cel mai rasunator esec de pana acum al liderilor UE sunt Polonia si Spania. Mai exact, ceea ce majoritatea situata de partea axei franco-germane acuza inflexibilitatea acestora de a face orice concesie pe marginea sistemului de vot. De partea cealalta, nici tabara majoritara nu a parut in nici un fel dispusa sa lase de la ea si sa accepte o balanta de forte care nu tine cont de populatia statelor membre, in perspectiva Uniunii Europene largite.
Un motor cu doua turatii
Acestea fiind faptele la vedere, avertismentele lansate deja mai mult sau mai putin voalat de catre Franta si Germania privind o posibila regrupare de forte au revenit.
Parisul si Berlinul au evocat din nou posibilitatea ca statele care se situeaza pe aceeasi lungime de unda in chestiunile europene de prim ordin sa formeze un nucleu care, in absenta unei Constitutii europene, sa-si rezerve dreptul de a decide impreuna in politica externa, aparare, economie, justitie si afaceri interne, adica domeniile strategice ale politicilor comunitare. Practic, un fel de punct si de la capat.
Ipoteza maximala a fost descrisa de cele doua aliate ca o viitoare Europa cu doua turatii, miza constituind-o in mod evident fondurile comunitare pe care le-ar pierde in primul rand Spania si Polonia in cazul unei variante de lucru de acest tip. De altfel, cu greutatea reprosurilor nerostite pe umeri, presedintele polonez, Alexander Kwasniewski, a respins ideea franco-germana, afirmand ca UE -trebuie sa se dezvolte impreuna, viteza trebuie sa fie aceeasi pentru toata lumea, nu doar pentru cei alesi-, dupa cum si-a formulat acesta, in termeni fara echivoc, critica.
Pe de alta parte, documentele in domeniul apararii comune in granitele UE semnate vineri, prezentate ca succese de catre liderii UE, ar deveni inutile sau cel mult simbolice in perspectiva, deocamdata ipotetica, a separarii UE in doua grupuri. Ele dau dreptul unui stat membru sa intervina in cazul unei crize regionale daca fortele armate nationale esueaza in gestionarea ei, un drept castigat pe baza unui document care ar deveni nefunctional. La fel cum s-ar intampla si cu multe alte documente ale UE.
Liderii de prima mana ai Uniunii au incercat sa minimalizeze nereusita pentru a limita consecintele ei, avansand ca posibil moment al adoptarii Constitutiei anul viitor, fara insa a fi fost anuntata vreo data de reluare a negocierilor. Presedintele in exercitiu, Silvio Berlusconi, a indemnat presa sa vada si jumatatea plina a paharului, adica cele peste 80 de articole asupra carora consensul deja exista.
Se cauta vinovatii
Presa din marile capitale europene comenteaza in fel si chip rezultatele summitului. Daca presa italiana deplange esecul din perspectiva mandatului bruxellez al Romei, cotidianele germane cu greutate arata din nou cu degetul catre Polonia, pe care o considera responsabila de blocaj. La Paris, cotidianele remarca si ele esecul, dar insista catre cetatenii francezi sa nu trateze cu apatie afacerile europene, mai ales ca in iunie au loc alegeri pentru Parlamentul European. Puterea, in UE, apartine statelor care dau dovada de egoism national, interpreta un cotidian de mai mica amplitudine rezultatele reuniunii liderilor europeni. O tactica pe care Franta pare ca da semnale ca este dispusa sa o aplice.
Vizata direct de comentarii, Spania si-a gasit un bun aparator in ziarele sale cele mai influente, care au gasit vinovatii in alta parte, de departe pe primul loc fiind plasata -intransigenta galica-, dupa care vin, in ordine, -incapacitatea- Italiei de a asigura un cadru de dezbatere adecvat si neutru.
