Un nou program de explorare lunara, cu finalitate tehnologica si stiintifica, dar si ca punct de plecare spre visul dintotdeauna al omenirii, Marte, lupta impotriva cancerului si a foametei, o campanie de promovare a longevitatii si asigurari de sanatate gratuite pentru toti copiii americani sunt potentialii stalpi de rezistenta ai campaniei electorale republicane de anul viitor.
Avand drept sarcina principala obtinerea unui al doilea mandat pentru presedintele George W. Bush, in noiembrie 2004, echipa de imagine de la Casa Alba incearca sa contracareze efectele negative ale infrangerii in razboiul transatlantic al otelului si situatiei incerte din Irak cu o serie de initiative pe scara mare, demne de o natiune puternica si de un lider al marilor decizii, dupa cum scrie ironica presa americana, trimitere la discursurile republicane de acum mai bine de trei ani.
Dintre toate strategiile discutate de agentiile guvernamentale, firul rosu al campaniei deja incepute peste Ocean are toate sansele sa fie revenirea pe Luna, unde americanii au pus pentru ultima oara piciorul in decembrie 1972, de atunci limitandu-se la orbita terestra. Argumentul forte in favoarea includerii acestui subiect in discursul prezidential in fata natiunii, programat, ca in fiecare an, la sfarsitul lui ianuarie: extazul generat, in special, in Statele Unite, la 20 iunie 1969, de aselenizarea reusita de Neil Armstrong.
Urmata de alte cinci aselenizari, ultimele trei fiind anulate, misiunea Apollo 11 are poate cea mai puternica conotatie emotionala dintre toate evenimentele care tin de istoria relativ recenta a Statelor Unite. In plus, reluarea programului spatial, proiect lansat de Bush senior in 1989 (acesta mentiona si crearea unui avanpost permanent pe Luna), dar care, in pofida celor 400 miliarde de dolari alocate, s-a pierdut pe parcursul anilor, are o puternica semnificatie personala pentru fiul fostului presedinte.
O eventuala impotrivire a celor pentru care anul in care SUA inregistreaza un deficit bugetar record, de circa 500 miliarde de dolari, nu este tocmai momentul potrivit pentru anuntarea unor cheltuieli uriase la NASA poate fi contracarata prin mirajul unei rampe de lansare catre Marte, al programelor de cercetare si al numeroaselor locuri de munca ce vor fi create in zone puternic afectate precum faimoasa Sillicon Valley.
Surse apropiate Casei Albe sugereaza ca echipa lui Bush isi doreste crearea unui -moment Kennedy- pentru actualul presedinte, trimitere la anul 1962, cand John F. Kennedy cerea natiunii americane sa trimita un om pe Luna si sa-l vada intors teafar inapoi pana la sfarsitul acelei decade.
Este greu de spus insa in ce masura poate fi repetat succesul de acum mai bine de 30 de ani, contestat de altfel in unele cercuri, care merg pe ideea unei farse la nivel planetar. Voci critice atrag totodata atentia cu privire la neincrederea ce planeaza asupra NASA si la starea muribunda a activitatilor spatiale, marcate de un sir de dezamagiri si esecuri. Flota spatiala nu s-a dovedit nici pe departe atat de performanta pe cat se promisese, iar zborurile au fost foarte costisitoare. In 18 ani, jumatate din flota disparuse, o data cu 14 astronauti. Statia spatiala internationala ofera prea putin in comparatie cu uriasele costuri ale intretinerii, cea mai mare parte acoperite de Statele Unite, argumenteaza aceleasi voci, care fac trimitere si la dezastre precum Apollo 204 (27 ianuarie 1967), Challenger (28 ianuarie 1986) sau Columbia (1 februarie 2003).
Dincolo de greutatile inerente, planurile spatiale ale SUA pot fi justificate prin prisma evolutiilor internationale: China a trimis recent un om in spatiu si intentioneaza sa repete misiunea, cu trei persoane la bord.
In replica, un grup de actiune coordonat direct de Casa Alba lucreaza deja, din august, la proiectul unor zboruri interplanetare in urmatorii 20-30 de ani care sa ofere un scop NASA, afectata de dezintegrarea navetei Columbia, la inceputul anului.
