Nicușor Dan este un matematician de 42 de ani, absolvent al unui masterat și al unui doctorat la Paris. Când era licean a câștigat, doi ani la rând medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică. Nicușor Dan și-a anunțat intenția de a candida, independent, la Primăria Capitalei la alegerile din această vară, în acest moment aflându-se în plin proces de strângere a semnăturilor pentru depunerea candidaturii. Anunțul candidaturii sale a fost primit de unii cu scepticism, de alții cu optimism. Printre cei din urmă se află și Andrei Pleșu care, la aflarea veștii, a scris: „Dintre toți candidații viitoarei campanii electorale având ca țintă Primăria Capitalei, cel mai plauzibil, din punctul meu de vedere, este dl. Nicușor Dan“. Cu o asemenea recomandare, Nicușor Dan nu poate spera la voturile celor din Zăbrăuți , dar are șanse să-i trezească din amorțire pe cei sătui de politicieni și de surogatele lor.
I.N.: De ce s-ar mai întoarce în România un om cu doctorat luat la Paris, care ar putea avea o carieră de succes, lipsită de griji, aproape oriunde în lume?
N.D.: A fost o chestiune de identitate. Adică simțeam că acolo pierd o parte din identitate. Pe de altă parte, în institutul în care m-am angajat din București, Institutul de Matematică, este o instituție extrem de serioasă și competitivă, la nivelul oricărui institut occidental.
I.N.: ?ê?£i atunci cum un cercetător, care pentru cei mai mulți este un om ce trăiește în sfere superioare, care nu au contact cu lumea reală, a coborât pe străzile Bucureștilor? Ce v-a determinat să vă implicați în viața reală a Capitalei?
N.D.: Păi, nu a fost prima implicare civică. În primul rând, în '96-'97-'98 m-am ocupat la Paris de un seminar al românilor de acolo tocmai în ideea că trebuie să constituim o alternativă la ce era politica încă de atunci. După care, în '99 am înființat o asociație, „ Tinerii pentru acțiune civică“, la fel, în încercarea de a strânge oameni de o anumită pregătire , nu de a face un partid politic, ci de a avea o opinie coerentă în probleme care apar în societate. Cu organizația asta, în parteneriat cu președintele Emil Constantinescu , am făcut un for al tinerilor români din străinătate, unde au venit vreo 400 de oameni în 2000.Ulterior , m-am implicat în ?ê?£coala Normală Superioară București. În 1997, venise președintele Constantinescu și a spus „vrem să facem o ?ê?£coală Normală Superioară București, o instituție de elită așa cum este Ecole Normale Superiore Paris“. Văzând că nu se întâmplă nimic ,împreună cu doi prieteni, la începutul lui 2000 am scris un proiect despre cum să arate școala asta, am făcut consiliu științific și ne-am dus cu propunerea la președinte, care a transmis-o ministrului Marga de atunci și care a îngropat-o de fapt. ?ê?£i atunci am hotărât să facem pe cont propriu și eu am fost directorul executiv al acestei școli.
I.N.: Pe cont propriu însemnând din banii dvs.?
N.D.: Nu, nu. Să strângem bani…
I.N.: Deci ați avut și o activitate de strângere de fonduri…
N.D.: Da. ?ê?£i am reușit să o facem cu mult, foarte mult efort. Prima promoția a început în 2001 și până în 2006 am fost director executiv . În 2007 am rugat să se facă audit științific și a venit chiar de la Ecole Normale Superiore din Franța și au zis „este o instituție minunată, recomandăm Guvernului României să o preia și să o finanțeze“, ceea ce nu s-a întâmplat, bineînțeles.
I.N.: ?ê?£i activitatea se desfășoară și astăzi întocmai …
N.D.: Da. Sunt câțiva sponsori care o ajută să trăiască. În 2006, când abia ieșisem din instituția asta și vroiam să redevin cercetător și să mă retrag în biroul meu, a apărut un proiect al primarului Videanu de atunci, de fapt al unor privați , cu 4 blocuri în fața Ateneului, în parcarea de acolo. ?ê?£i atunci eu am zis că o să ies ca un bun cetățean cu o pancartă în mână și voi fi doar un umil participant la manifestații ca să îmi apăr identitatea orașului. În fine, atunci s-a constituit un grup de oameni care a ajuns la vreo 1000-2000 și care discutau mai mult pe Internet și în felul ăsta am aflat că orașul are mai multe probleme .Atunci am început să particip, am văzut că lucrurile nu avansează, nu se structurează în grupul ăsta și atunci am decis să facem propria noastră asociație, „Salvați Bucureștiul“ , în 2008. În paralel, tot discutând cu oameni, toată lumea se plângea dar nu erau clare mecanismele, de ce lucrurile astea se întâmplă în București. Am scris și mi-a luat câteva luni, am scris un raport, „București un dezastru urbanistic“ cu problemele și mecanismele de rezolvare a lor.
I.N.: A luat cineva în seamă acest raport?
N.D.: Am creat o anumită vâlvă în media și noi am devenit foarte cunoscuți, toată lumea ne suna, orice se întâmpla legat de construcții în oraș. ?ê?£i la o dezbatere cu ministrul de atunci, Laszlo Borbely, din vara lui 2008, l-am făcut pe acesta să promită că va da o lege a urbanismului. El a zis „da“. ?ê?£i a dat-o, în două-trei luni.
I.N.: Oricum era un succes.
N.D.: Da. Ăsta a fost un moment de cotitură. Pentru că înainte orice privat venea în orice cartier și cerea Consiliului General, în cartier de două etaje, vreau să fac șase, iar Consiliul General îi dădea. Din momentul adoptării legii, nu mai e voie. Când s-a dat ordonanța, primarii, care făceau de fapt șmecheriile astea, n-au avut reacții pentru că nu au anticipat, în schimb când ordonanța a ajuns la Parlament, să fie dezbătută în primăvara lui 2009, atunci a fost o opoziție uriașă din partea primarilor, Falcă, Mazăre, toți la care v-ați fi gândit, au spus că blocăm dezvoltarea României, că alungăm investitorii. Atunci a fost o încleștare foarte dură între ONG-uri și Parlament , am făcut și mitinguri, am făcut și dezbateri, ne-a ajutat și presa foarte mult și până la urmă legea a ieșit și am câștigat o bătălie importantă.
„Sunt un candidat anti-sistem“
I.N.: În Piața Universității ați fost? În 1990?
N.D.: În Piața Universității mă duceam o dată la trei zile, cam așa.
I.N.: ?ê?£i în Piața Universității în 2012 ați fost?
N.D.: Am fost de vreo cinci sau șase ori, că nu mi-a permis timpul mai mult.
I.N.: Ca participant la cele două evenimente, le putem compara? Din punct de vedere civic.
N.D.: Eu am scris un mic articol , care se numește „Silviu Brucan în noi“, legat de întrebarea asta, în care spun că și Piața Universității '90 și Piața Universității 2012, dincolo de faptul că reprezintă o mișcare civică, care critică în mod pertinent un derapaj al societății, au un lucru comun: și într-un an și în celălalt s-a strigat „nu suntem partide“, deci este o lipsă de asumare a intrării în spațiul public. ?ê?£i-n '90 și-n 2012 oamenii care au ieșit în Piața Universității sunt cei mai activ civic și tocmai ei trebuie să facă pasul de la critică la construcție , să intre, să forțeze partidele să se schimbe, să constituie o structură nouă sau să intre în partide și să facă scandal înăuntru pentru că partidele s-au osificat și altfel nu pot să evolueze.
I.N.: ?ê?£i de ce nu ați ales varianta să intrați într-un partid și să schimbați din interior lucrurile? N-ar fi fost mai simplă o candidatură susținută de un partid politic?
N.D.: În primul rând, pentru că am simțit că nu există o diferență mare între partide, am avut de-a face cu mafia transpartinică în zona imobiliară în special, am văzut complicitățile între partidele astea. Nu aș fi fost niciodată candidat al unui partid pentru că nu m-ar fi susținut un partid mare niciodată, pentru că fiecare din partide are de câștigat de pe urma actualei stări de lucru. În al doilea rând, ca și candidat al unui partid ar trebui să fac niște compromisuri pe care n-am vrut să le fac. Pe de altă parte, strict pragmatic, este o poziție foarte importantă la care poți accede ca independent. Este mult mai simplu să câștigi o poziție de primar decât să câștigi câteva locuri de consilier în partid pentru că partidul înseamnă o construcție de alt tip… Așa, e o bătălie pentru o poziție în care contează foarte mult persoana și poți să duci bătălia mult mai ușor.
I.N.: Sunteți un candidat anti-sistem?
N.D.: Da, clar.
I.N.: ?ê?£i mizați pe aceasta în discursul dvs?
N.D.: Da, exact. Un candidat anti-sistem care în plus a dovedit că poate să câștige în fața sistemului. Sunt un om care a câștigat 23 de procese împotriva primăriilor din București și trei procese împotriva Jandarmeriei.
I.N.: Care este cel mai important proces pe care l-ați câștigat în Capitală?
N.D.: Ca beneficiu pentru oraș probabil că procesul prin care am oprit proiectul AquaPark din Parcul Tineretului. 8 hectare de spațiu verde.
I.N.: Care victorie v-a adus cele mai mari satisfacții, în urma muncii dvs.?
N.D.: Am câștigat un proces împotriva Facultății de Drept…
I.N.: Interesant asta. Cu toți profesorii de la Drept de acolo… Dar ce făcuse Facultatea de Drept?
N.D.: Facultatea de Drept moștenise un teren care avea regim de spațiu verde și ei vroiau fie să li se permită să construiască, fie să le dea Primăria 20 milioane de euro compensație. ?ê?£i noi de data aceasta am intrat de partea Primăriei.
„Oprescu nu a avut o opoziție reală în București“
I.N.: Fiind un om de logică, de analiză, cum explicați succesul de care se bucură în continuare Sorin Oprescu, un primar care nu a realizat nici măcar un singur obiectiv din cele propuse în urmă cu patru ani, singurele lui realizări sunt începute de alții și obligat să le finalizeze pentru că nu avea încotro. Cum explicați această situație ușor paradoxală?
N.D.: În primul rând, este un om care a avut un aparat de presă foarte bun și care a speculat slăbiciunea presei, ca să spun foarte tranșant. Adică, nu a fost emisiune televizată în care să existe o dezbatere, la care să existe o întrebare reală .
I.N.: Credeți că bucureștenii sunt înclinați spre genul acesta de șmecheraș, pentru că aceasta este imaginea lui Sorin Oprescu de-a lungul timpului.
N.D.: Deci, în primul rând e vorba de o complicitate a presei, ca să nu spun mai mult. În al doilea rând, faptul că n-a avut o reală opoziție. Deci nu a existat un partid politic în București care să i se opună, ceea ce este o mare problemă pentru democrație, până la urmă. Au fost înțelegeri între primari și toate partidele din Consiliul General.
I.N.: Punctuale, probabil.
N.D.: Punctuale. ?ê?£i în al treilea rând, a speculat anumite momente, cum a fost inaugurarea pasajului Basarab. Un pod care a costat 280 mil. Euro , în condițiile în care trece 10 linii de cale ferată, că asta face Podul Basarab. Prin comparație, mexicanii au făcut un pod care trece peste o strâmtoare de 500 de m lungime și a costat 120 mil. euro.
I.N.: Poate forța de muncă e mai ieftină în Mexic sau comisioanele mai mici…
N.D.: Deci ăsta este podul Basarab. ?ê?£i la fel Stadionul Național a costat aproape dublu cât analogul lui din Frankfurt. Numai că au fost niște lucruri mari pe care bucureștenii nu le-au mai văzut făcute și atunci a câștigat un pic din asta. În ceea ce privește a doua întrebare, eu nu cred că bucureștenii sunt așa de naivi. Adică eu cred că bucureștenii nu votează în Oprescu șmecherul, pe șmecherul Oprescu, ci sunt păcăliți de sloganul „Oprescu anti-sistem“.
I.N.: Dar este el un primar anti-sistem?
N.D.: Nu, nici pomeneală. Este un om care tot timpul a lucrat cu partidul, cu partidul comunist, după care partidul, nu mai știu cum se numea PSD-ul în vremea aia…
I.N.: FSN, PDSR ulterior.
N.D.: PDSR mai degrabă. În '94 l-a pus director de spital. Iar alegerile în 2008 le-a câștigat cu sprijinul filialelor PSD din București, să fie lucrurile foarte clare.
I.N.: ?ê?£i atunci cum explicați succesul lui Oprescu? Prin talentul lui de a păcăli presa, de a o îmbrobodi…
N.D.: Nu, prin mijloace neortodoxe de a colabora.
I.N.: Aici nu generalizați. Pentru că tot presa a scos la iveală și ceasurile de aur de 700.000 euro, și rațele și călifarii de sute de mii de euro din Cișmigiu și toate celelalte.
N.D.: Da. ?ê?£i întreținerea de drumuri de 500.000 euro/km/an.
I.N.: Credeți că jaful acesta din bani publici nu-i mai interesează pe oameni sau spun că toți sunt la fel?
N.D.: Eu mai discut cu oamenii și o parte dintre ei nu mai au speranța că poate să fie cineva care să nu fure, ceea ce este extrem de trist.
Proiectul „București – axa creativă a orașului“
I.N.: ?ê?£i atunci care sunt armele dvs. în campania asta pentru că veți lupta cu notorietatea și popularitatea unor candidați precum Sorin Oprescu, Silviu Prigoană care sunt cam din același registru politic și electoral. Cu ce veniți diferit ca să îi convingeți pe oameni ca măcar să vă asculte?
N.D.: În discuțiile cu oamenii îi conving foarte repede de onestitatea mea. Eu știu că lucrul ăsta se detectează, cine e onest și cine nu-i onest. Pe de altă parte, mesajul meu este că am putut câștiga împotriva sistemului, se vede. Am putut câștiga împotriva sistemului, s-a dovedit. Pe de altă parte, am dovedit capacități de manager prin această școală care, în ciuda tuturor opreliștilor, a fost ridicată de la zero. Deci astea sunt lucrurile de conținut. ?ê?£i am dovedit că știu ce-i cu Bucureștiul prin toate acțiunile pe care le-am avut. Acum e evident că am un handicap de notorietate și un handicap mediatic ca să nu insist pe direcția asta și speranța este să se creeze un val de simpatie prin care să scoată din casă pe 10 iunie oamenii care nu merg de obicei la vot și lucrul acesta s-a mai întâmplat.
I.N.: Mizați în campania dvs. pe acțiuni non conformiste pentru că, să nu uităm, v-ați lansat pe stradă, de la o măsuță. Deci lucrurile au fost neconvenționale .La fel va fi și în în campanie ?
N.D.: ?ê?£i, și. În momentul în care ne vom lansa, probabil în săptămâna de dinainte de 1 mai, vom lansa proiectul major care este „București – axa creativă a orașului“.
I.N.: Nu credeți că este un titlu prea sofisticat? Care este această axă creativă?
N.D.: Chestiunea foarte serioasă este că Bucureștiul n-a avut 20 de ani o direcție de dezvoltare. Toți primarii de până acum au fost niște cheltuitori din ce s-a nimerit să le vină din impozite. Cam asta a fost filozofia lor. Am un miliard de euro pe ce îl cheltuiesc? Dar niciunul din ei nu și-a pus întrebarea „cum aș putea să aduc investitori în București, să creăm și locuri de muncă și să aducem și mai mulți bani la buget?“ Pentru că e o problemă. Tinerii pleacă din București, tineri performanți pleacă în general în afara țării pentru că în țară este trist. Iar proiectul meu ne obligă să ne uităm la ce resurse avem. Industria e zero, însă există firme care exportă, există firme de publicitate care iau premii internaționale, există cineaști care iau premii internaționale, există arhitecți care iau premii internaționale și există încă universitățile care produc tineri foarte buni. ?ê?£i atunci este păcat de aceste resurse și de fapt singura șansă pe care Bucureștiul o are într-o lume globală în care toată lumea se zbate cât poate să atragă investitori este să fructifice aceste resurse pe care le are și să dea ceea ce el, orașul, poate să dea, adică terenul, pentru dezvoltarea acestui tip de industrie și pentru a se defini în regiune ca un pol al acestor tip de industrii și să atragă resurse din regiune. Deci cam ăsta este proiectul, bazat pe oamenii creativi.
I.N.: Oamenii ăștia vă susțin în campanie?
N.D.: Da, o să-i vedeți. Da. Oameni care lucrează în tipul ăsta de industrie pot să lucreze oricât, oriunde. ?ê?£i din cauza asta este foarte important unde lucrează pentru că dacă el locuiește, căci își permite să locuiască, la Grădina Icoanei, și îl pui în fiecare zi să ajungă la Pipera, s-ar putea să aibă o problemă și la un moment dat să zică „mai bine mă duc în Silicon Valley și trăiesc mai bine“. Deci totul este să definim orașul și zona centrală pe care arhitecții cu care lucrez au spus că cea mai bună este de-o parte și de alta a Dâmboviței pentru că avem și universități, avem și campusuri și mai avem încă teren.
I.N.: Deci proiectul vizează dezvoltarea industriei creative. Foarte interesant.
N.D.: De aici am pornit. Cu 5% din bugetul pentru panseluțe rezolvăm problema maidanezilor
I.N.: Aveți soluții și pentru maidanezi? Pentru că astea problemele prozaice ale bucureștenilor.
N.D.: Da. M-am întâlnit cu câteva din organizațiile de protecția animalelor, cu care de altfel noi colaborăm ca ONG-uri de urbanism de câțiva ani pentru că e o problemă a orașului și am stabilit un fel de preacord cu ce este de făcut. În primul rând toată lumea e de acord că ei, câinii, trebuie să dispară de pe străzi.
I.N.: Dar nimeni nu știe cum și unde să-i ducă.
N.D.: În al doilea rând, trebuie să o spun foarte ferm, deși politicienii nu prea spun, sunt împotriva omorârii câinilor pentru că dacă vrei să faci din orașul ăsta un oraș turistic nu poți să începi prin a te defini prin ăia care și-au omorât câinii. Pe de o parte, toți câinii pe care nu-i revendică nimeni să fie duși la adăposturi și, foarte important, trebuie să stopăm în sfârșit apariția de noi câini pentru că până acum toată lumea s-a concentrat pe eliminarea câinilor care există deja, au fost omorâți în fiecare an, până în 2008, au tot fost omorâți câini, dar nimeni nu și-a dat seama că există câini în curți care fac în fiecare an pui și la care stăpânii le dau drumul în oraș și aici trebuie făcut în sfârșit ceva. Putem să facem o bază de date a câinilor, cu responsabilități foarte stricte pentru proprietari. Primăria deja sterilizează dar n-a comunicat-o, sunt proprietari care habar n-au că pot să-și sterilizeze câinii. Lucrurile astea se pot rezolva cu costuri rezonabile. Bugetul ar fi cam 5% din cât dăm pe panseluțe, băncuțe, ceasuri de aur etc.
I.N.: Da, dar astea se văd foarte bine. Mai ales în campanie. De ce vă pasă însă cel mai mult în București?
Modelul Antanas Mockus
N.D.: Îmi pasă cel mai mult de ceea ce este ireversibil. Dacă ai demolat o casă niciodată n-o vei avea la loc . În fine, fiecare din noi își vede de lucru, dar orașul poate să colapseze ca structură pentru că are niște resurse de care își bate joc. Are niște terenuri centrale, dar dacă le vei transforma pe toate în mall-uri nu vei mai avea unde să te dezvolți coerent decât la periferie și orașul va deveni total neinteresant și are niște resurse umane pe care le pierde în fiecare an.
I.N.: Aveți un model ca primar?
N.D.: Nu. Este fascinant cum a reușit să câștige, Antanas Mockus, primarul Bogotei.
I.N.: Un exemplu atât de departe și de puțin știut …
N.D.: Da, da dar omul era matematician, era independent, n-avea nicio șansă…
I.N.: Un soi de Nicușor Dan…
N.D.: Dar el a câștigat și a avut chiar două mandate.
I.N.: Tot împotriva sistemului…
N.D.: Împotriva sistemului și a reușit să facă dintr-un oraș al cartelurilor de droguri sufocat de mașini, cu cinci sau șapte milioane de locuitori ,a reușit să facă un oraș în care oamenii merg pe bicicletă și care să respecte regulile la semafor, adică a reușit să renască un oraș.
I.N.: A reușit să schimbe sistemul și a reușit să schimbe probabil și mentalitatea oamenilor…
N.D.: Exact.
I.N.: Asta cred că e și marea problemă în București.
N.D.: Nu cred că este o diferență mare între filozofia de viață a oricărui oraș occidental. Fiecare din ei au înțeles că orașul se dezvoltă în jurul omului, că cel mai important este viața de zi cu zi a omului și pentru asta trebuie ca omul să și mănânce bine, deci să aibă piețe unde să se ducă să cumpere produse adevărate, trebuie să îi facă plăcere să meargă pe jos pe stradă, să își găsească ce vrea să cumpere aproape, să meargă pe jos, să-i vină autobuzul la cât scrie pe orar, în stație, etc. Spre exemplu, fiind în lotul de matematică, am zburat în Cuba în '87 și am făcut escală în Praga. În Praga, în 1987, tramvaiul venea la ora la care scria pe panou. Nu e o mare filozofie, adică trebuie numai să schimbi un pic viziunea asupra orașului și să spui că un autobuz în care sunt 100 de oameni are prioritate față de o mașină în care este un om și totul se rezolvă de la sine și toată lumea devine mulțumită.
I.N.: Cine face parte din echipa lui Nicușor Dan?
N.D.: Sunt… la început au fost prieteni de-ai mei ong-iști care, cu titlu individual, au spus că mă susțin după care s-a stârnit așa o euforie și au început să vină oameni de publicitate, tot cu titlu individual, oameni care desenează, care fac grafică, care fac filme…
I.N.: Creatori.
N.D.: Da. ?ê?£i vreo 400 de voluntari care ne-au ajutat zilele astea foarte mult să strângem semnături și care probabil că ne vor ajuta la promovare.
I.N.: Va fi o bătălie grea. Nu sunteți susținut de un partid politic, nu aveți banii pe care îi bagă partidele politice în campaniile locale, nici banii pe care-i are Oprescu obținuți după probabil un mandat la Primărie. Cum vă veți descurca în lipsa acestor resurse? Cu ce le veți suplini?
N.D.: Păi o să încercăm să mergem pe online care e gratuit și o să încercăm să mergem din om în om, cum am făcut și acum, în campania asta de strângere de semnături și oamenii au fost foarte receptivi. ?ê?£i, să nu uităm! Nu trebuie decât 200.000 de voturi ca să câștigi primăria din București.
Cei care vor să semneze pentru candidatura lui Nicușor Dan la Primăria Generală pot descărca formularul de la adresa:
Până la data de 22.04.2012 se poate trimite gratuit prin poștă formularul cu semnături.
Interviu realizat de Iulia Nueleanu
