Criza forței de muncă afectează economia Uniunii Europene. Statele membre se confruntă și cu îmbătrânirea populației, fapt care va apăsa din ce în ce mai greu asupra sistemelor de asigurări sociale și pensii de stat. Totuși, prevederile legale
valabile la nivel comunitar împiedică libera circulație a forței de muncă, deci și performanțele operatorilor europeni.
În aceste condiții, Comisia Europeană a adoptat un amendament prin care propune reducerea obstacolelor pe care le întâmpină salariații din statele membre atunci când vor să-și schimbe locul de muncă, țara sau domeniul în care lucrează, pentru că, la ieșirea la pensie, se pot trezi cu venituri diminuate. Salariații trebuie să se bucure de aceleași drepturi, indiferent dacă țara în care au lucrat nu este și țara de reședință și trebuie să aibă acces la informații în timp real. Setul de măsuri vine să rupă barierele "care frânează mobilitatea forței de muncă pe teritoriul UE", apreciază comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, probleme sociale și egalitate de șanse, Vladimír Špidla.
Directiva privind schemele de pensii suplimentare, adică pensiile private, care urmează să fie elaborată de Comisie nu va cere introducerea unor sisteme de pensii private în țările în care acestea nu au fost implementate. Însă statelor membre le revine obligația de a implementa și organiza aceste sisteme. Totodată, noile prevederi nu se vor aplica în situația în care avem de a face cu anumite sisteme de protecție privind cazurile de insolvență, schemele și aranjamentele de compensație sau fondurile naționale de rezervă. Comisia va simplifica și descrierea condițiilor în care aranjamentele individuale de pensii ar trebui considerate ca scheme suplimentare în acceptul prezentei Directive. Astfel, contractele încheiate în baza rapoartelor dintre angajat și angajator pot fi considerate ca și contracte de pensie suplimentară. Plățile pe care le face angajatorul în momentul în care angajatul iese din câmpul muncii nu pot fi considerate ca venituri suplimentare de pensie. Totodată, perioada dintre momentul angajării și cel în care angajatul poate primi acțiuni emise de companie în cadrul unei scheme de fidelizare a salariaților nu poate fi mai mare de un an pentru cei care au sub 25 de ani, iar în cazul celor care au depășit această vârstă nu se pot impune limite temporale de acest tip. În cazul în care este stipulată o vârstă minimă la care un membru activ al unei scheme de pensii poate achita primele contribuții către un sistem suplimentar de pensii, această vârstă nu poate fi sub 21 de ani.
