Cât de mare este nevoia noastră de a fi apreciați de cei din jurul nostru? Până unde suntem dispuși să mergem doar pentru că celălalt să aibă și să-și mențină o părere bună despre noi? Ce masca și câte suntem dispuși să purtăm pentru a fi pe placul oamenilor?
Studiile arată că peste 75% dintre internauți recunosc că își “confectionează” în Social Media viață, astfel încât să pară mai interesantă și mai aventuroasă. Totodată, 3 oameni din 4 își judecă prietenii și colegii pe bază profilelor lor de Facebook, Snapchat sau Instagram, iar jumătate dintre aceștia postează imagini frumoase doar pentru a provocă gelozie între prieteni și familie.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), de cele mai multe ori alegem să purtăm și în viața de zi cu zi, nu doar pe Facebook, “masca perfectiunii” și punem o barieră emoțională între noi și cei din jur, deoarece nu vrem să scoatem în evidența slăbiciunile noastre. Astfel, lumea va vedea doar aspectele pozitive din viață noastră, mereu zâmbind și fericiți, și ne va trata că pe un supraom care are puterea de a rezolva problemele vieții. Lumea nu știe că și noi plângem, că și pe noi ne doare și va caută la noi secretul “perfecţiunii” sau doar va deveni geloși pe viața noastră “perfectă”. În realitate, întreg acest joc este o mare minciună, în urmă căruia mulți dintre noi vom ajunge să experimentăm depresia în cele mai diverse forme, fie că este vorba de viață reală sau de mediul virtual.
“Cumva, la un moment dat în evoluția sa, omul a ajuns la concluzia că a fi “uman”, deci imperfect, este o dovadă de slăbiciune, un motiv pentru ceilalți să-l “arate cu degetul”. Această idee a apărut din teamă, iar teamă a venit din experiență. Cineva, la un moment dat, a ales să fie el însuși, fără masca, a ales să nu se mai urce cu picioarele pe umbră lui ca s-o ascundă, ci să o lase să se vadă. Și experiență i-a spus că acele persoane care-ți văd umbra, pleacă de lângă ține. Culmea ironiei este că și cei care pleacă de lângă noi, la rândul lor se tem: că nu vor fi acceptați, înțeleși, apreciați, se tem că vor rămâne singur. Atunci când oamenii ne văd fără masca, deci imperfecți, își proiectează propriile defecte, le recunosc și aleg să fugă de lângă noi deoarece nu le place situația. Dacă ar alege să rămână, ar înseamnă să recunoască faptul că nici ei nu sunt perfecti”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
