A fi sau a nu fi? Această întrebare privind bosonul Higgs, o particulă pe care fizicienii încearcă să o capteze de câteva decenii, aflată în centrul teoriei despre structura materiei, va primi un răspuns până la sfârșitul anului 2012, a declarat ieri Rolf Heuer, directorul CERN, citat de AFP.
La sediul Large Hadron Collider (LHC), puternicul accelerator de particule deținut de Centrul European pentru Cercetare Nucleară (CERN) în apropiere de Geneva, fizicienii încearcă să descopere, cu ajutorul unor coliziuni, urme ale prezenței bosonului Higgs, considerat veriga lipsă care le-ar permite să valideze Modelul Standard, o teorie a structurii fundamentale a materiei, elaborată în urmă cu aproape 40 de ani.
„Știm aproape tot despre bosonul Higgs, cu excepția faptului că există“, a afirmat Rolf Heuer, prezentând într-o conferință de presă cele mai recente rezultate obținute de LHC, lansat ca și Fermilab din Chicago în cursa de detectare a celebrului boson.
„În timpul a două experimente au existat câteva fluctuații care ne intrigă“, posibile semne care preced o descoperire, a rezumat Heuer, evocând o „perioadă captivantă“ pentru fizicienii specializați în știința particulelor subatomice, reuniți în cadrul unui congres la Grenoble. „Trebuie să fim însă prudenți“, a insistat el.
În centrul celui mai puternic accelerator de particule din lume, numărul coliziunilor „a crescut de 20 de ori de anul trecut și până în acest an“, a declarat directorul general CERN, reamintind faptul că LHC se află „abia la începuturile sale“.
LHC, în care fascicule de protoni se ciocnesc cu altele venite din sens contrar, într-un tunel lung de 27 de kilometri, și-a reînceput activitatea în 2009, după o problemă tehnică apărută la scurt timp de la inaugurare, în toamna anului 2008.
Până la sfârșitul anului 2012, numărul de coliziuni va crește de 10 ori, asigurând o putere statistică suficient de mare pentru obținerea unei descoperiri științifice.
„Pentru bosonul Higgs, întrebarea shakespeariană – a fi sau a nu fi? – ar putea fi tranșată la sfârșitul anului viitor“, a lăsat de înțeles directorul CERN. „Dacă vom descoperi bosonul Higgs, modelul standard al particulelor elementare va fi complet. Dacă nu îl găsim, Modelul Standard va avea o problemă“, a adăugat Heuer. Însă, în ambele cazuri, va fi vorba de o descoperire importantă.
Fizicianul britanic Peter Higgs a postulat în 1964 existența bosonului care îi poartă numele, o particulă subatomică, instabilă, numită și „a lui Dumnezeu“, crucială pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți au studiat-o fără să o fi văzut vreodată, a cărui masă dă masa celorlalte particule. Bosonul ar îngreuna deplasarea acestora, ca și cum acele particule ar fi „lipite“ de câmpul lui de acțiune.
Absența bosonului Higgs ar constitui „o mare gaură“ în teorie, ce va trebui „umplută“, o sarcină care va implica LHC, un dispozitiv capabil să-i conducă pe fizicieni „pe un teritoriu necunoscut“, afirmă Heuer.
Fizicienii se așteaptă să depășească deja cadrul teoriei Modelului Standard, care ar putea totuși să rămână valabilă ca o „aproximare“ pentru energiile joase. Astfel, fizica lui Newton va continua să se aplice la viteze joase, în timp ce relativitatea lui Einstein este indispensabilă pentru vitezele înalte.
Materie neagră, energie neagră, antimaterie, noi particule supersimetrice – numeroase enigme rămân de rezolvat de către fizicieni, dincolo de căutarea bosonului Higgs.
Soarele, stelele, planetele, galaxiile și în general materia vizibilă, detectată, reprezintă doar 4-5% din Univers. Materia neagră și energia neagră, de natură necunoscută, formează restul Universului.
Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub granița franco-belgiană, LHC folosește circa 1.200 de magneți superconductori pentru a dirija razele de protoni și pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.
În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacțiunea razelor de protoni pentru a descoperi informații care ar putea împinge mai departe frontierele cunoașterii.
Construirea LHC a necesitat peste 12 ani, mobilizând peste 7.000 de fizicieni și investiții de circa 3,76 miliarde de euro.
Mediafax
