Părinții care se simt puși în încurcătură atunci când sunt întrebați de ce are leopardul pete vor putea de acum înainte să le răspundă fără teamă copiilor lor prea curioși: acest animal s-a adaptat la mediul în care trăiește, iar petele îl ajută să se camufleze mai bine, informează AFP.
Diferențele dintre culorile și petele de pe blana felinelor sunt asociate cu habitatul preferat de aceste animale, cu metodele lor de vânătoare și cu stilul lor de viață, afirmă autorii unui studiu britanic publicat miercuri în revista „Proceedings of the Royal Society B“.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii de la Universitatea Bristol din Marea Britanie au analizat și catalogat fotografiile unor animale provenind din 36 de specii din familia felidelor, reușind să le grupeze în trei mari categorii, în funcție de coloritul blănii: uni, cu motive simple și cu motive complexe.
Apoi, cercetătorii au comparat aceste rezultate cu mediul în care trăiesc și cu obiceiurile fiecărei specii: mediu deschis sau împădurit, terestru sau arboricol, diurn sau nocturn etc.
S-a ajuns astfel la concluzia că felinele care trăiesc în spații deschise au tendința de a avea o blană uni, în special cele care trăiesc la munte, cum este cazul pumei. Însă felinele care trăiesc în pădurile tropicale foarte dense prezintă pete cu motive complexe și neregulate, cum este cazul jaguarului și al ocelotului.
Celebrul leopard se regăsește într-o zonă „intermediară“: el trăiește în zonele de câmpie și de prerie, acesta fiind de altfel motivul pentru care are blana pătată, cu motive simple și relativ regulate, cum este și cazul ghepardului.
Potrivit aceluiași principiu, cu cât o felină petrece mai mult timp în arbori, cu atât probabilitatea ca blana sa să fie pătată este mai mare.
„Petele complexe și neregulate par să asigure un bun camuflaj în pădure“, unde lumina care pătrunde printre frunzele arborilor produce o luminozitate difuză, cu zone de penumbră și contururi imprecise, a explicat William Allen, unul dintre autorii acestui studiu. „Este valabil în special pentru felinele care petrec mult timp în copaci, în zone cu o lumină slabă, fiind prădători nocturni“, a spus acesta.
Autorii studiului susțin că motivele și petele de pe blana felinelor au evoluat de-a lungul timpului, permițându-le acestor animale să se asemene cât mai mult cu elementele din decorul natural, în termeni de mărime, formă și varietate.
Cu toate acestea, o anumită felină continuă să „sfideze“ știința, deoarece dungile ei verticale refuză să se înscrie în schema descoperită de cercetători: tigrul.
„Deși tigrul poate cu certitudine să se camufleze foarte bine, iar habitatul său poate să prezinte o serie de caracteristici orientate pe verticală, ne întrebăm din ce motiv dungile verticale nu sunt mai des întâlnite la felide și la alte specii de mamifere“, au spus autorii studiului.
