Activitatea vulcanică de pe teritoriul Indiei din prezent, și nu impactul cu un meteorit, ar fi dus la dispariția în masă a dinozaurilor, conform unui nou studiu, informează Live Science.com.
Mii de ani de scurgeri piroclastice din Capcanele Deccan, o regiune vulcanică din apropiere de Mumbai, ar fi eliberat în atmosferă, acum mai bine de 65 de milioane de ani, nori toxici de sulf și de dioxid de carbon care ar fi provocat dispariția în masă a dinozaurilor prin producerea unui efect de seră ce a dus la o accelerată încălzire globală, însoțită de o puternică acidificare a oceanelor.
„Noile informații de care dispunem prezintă într-o nouă lumină dispariția dinozaurilor“, susține Gerta Keller, geolog la Universitatea Princeton și coordonatoarea acestui studiu.
De mai mulți ani Keller s-a aflat în avangarda unui grup redus de oameni de știință care susțineau că nu impactul cu un meteorit ar fi dus la dispariția dinozaurilor, animale care stăpâneau toate ecosistemele terestre. Conform teoriei general acceptate, un meteorit gigantic s-ar fi prăbușit la Chicxulub, Mexic, ducând la ridicarea în atmosferă a unor nori groși de praf și gaze, care la rândul lor ar fi blocat căldura Soarelui, sufocând majoritatea ființelor vii și generând o epocă glaciară care a distrus numeroase lanțuri trofice.
Noul studiu "chiar demonstrează însă că această dispariție în masă a fost provocată parțial sau chiar în totalitate de Capcanele Deccan", susține Eric Font, geolog la Universitatea din Lisabona.
Dar pe ce se bazează acest studiu? În 2009 companiile petroliere, care realizau forări în apropierea coastei de est a Indiei, au descoperit straturi de sedimente bogate în lavă solidificată, la aproximativ 3,3 kilometri sub nivelul mării. Keller și echipa sa au început să analizeze aceste sedimente și au descoperit numeroase fosile de acum 65 de milioane de ani, din perioada dispariției în masă a dinozaurilor.
În aceste sedimente se află și lavă care s-a solidificat după ce s-a scurs peste 1.600 de kilometri, din regiunea Capcanelor Deccan. În prezent, această regiune vulcanică se întinde pe o suprafață de mărimea Franței, dar avea probabil o întindere similară cu cea a continentului european, în perioada de maximă activitate de la sfârșitul Cretacicului, conform lui Adatte Thierry, geolog de la Universitatea din Lausanne (Franța), care a colaborat cu Gerta Keller la acest studiu.
În cadrul depozitelor de fosile s-a remarcat o diminuare a speciilor de planton și zooplanton și de alte nevertebrate marine, în special scoici, în straturile de fosile de imediat după cele de lavă, ceea ce indică o pierdere a biodiversității în cursul anilor ce au urmat unor erupții vulcanice catastrofale. Majoritatea speciilor au dispărut treptat, de-a lungul anilor, și nu imediat, așa cum susținea teoria impactului cu un meteorit.
Echipa coordonată de Gerta Keller a descoperit indicii similare în mostre sedimentare marine provenite din diferite locuri, printre care zonele de coastă ale Egiptului, Israel, Spania, Italia și chiar din Texas. Ei au remarcat explozia unei singure specii de nevertebrate, Guembilitria, care a ajuns să reprezinte 80% – 98% din masa de fosile din acea perioadă, semn clar al faptului că alte specii au dispărut.
„Este vorba de un oportunist al dezastrelor“, a explicat Gerta Keller pentru LiveScience. „Este ca un gândac de bucătărie – ori de câte ori lucrurile merg prost, va apărea o specie care nu doar că supraviețuiește, dar chiar prosperă“, a mai adăugat ea. În aceași perioadă de timp au dispărut și fosilele de animale și plante terestre din India, ceea ce indică faptul că acest proces al dispariției în masă s-a desfășurat concomitent și pe uscat și în apă. În ceea ce privește teoria privind impactul cu un meteorit, Gerta Keller nu exclude că ar fi existat un astfel de impact care însă nu ar fi fost suficient pentru a produce o catastrofă la nivel global, reușind doar să înrăutățească condițiile de viață deja imposibile pentru multe specii. Impactul cu un meteorit de dimensiunile celui căzut în Mexic nu ar fi putut produce suficient dioxid de carbon și sulf toxic comparativ cu nivelurile înregistrate în mostrele de rocă.
Geo Ioanid
