Să fie posibil ca trupe de mamuți să străbată din nou solul siberian? Nu ar fi un remake după „Jurassic Park“, ci o performanță la îndemâna geneticienilor, dintre care unii cred că ar putea reînvia specii dispărute de decenii și chiar de milenii, datorită ADN-ului lor.
Acum 60 de ani, pe 25 aprilie 1953, Francis Crick și James Watson descriau prima oară într-un studiu structura ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), în formă de dublă elice, care cuprinde patrimoniul genetic al oricărei forme de viață, amintește AFP. Astăzi, unii experți recurg la ADN pentru a clona specii dispărute din eșantioane vechi, păstrate în muzee. Luna trecută, cercetători participanți la proiectul australian 'Lazare'(Lazăr) au anunțat că au recuperat 'nuclee moarte' din celulele unei ciudate specii de broască, considerată dispărută din 1983, pe care le-au injectat apoi în celule fără nucleu ale unei rude îndepărtate care trăiește. Înghețat de 40 de ani, materialul genetic al broaștei Rheobatrachus silus a revenit la viață, la fel ca Lazăr din Biblie. Unele celule de ouă astfel create au început să se înmulțească, formând un început de embrioni. Embrionii clonați au pierit în câteva zile, însă cercetătorii sunt siguri că pot realiza miracolul 'reînvierii' acestei broaște. 'La o broască, acest lucru ar putea dura unul sau doi ani. La un mamut, poate 20, 30 de ani sau mai puțin', apreciază Hendrik Poinar, specialist în genetica evoluției și ADN-ului vechi la Universitatea canadiană McMaster, intervievat de AFP.
Lista nu s-ar opri aici. Ea ar cuprinde și tigrul tasmanian, marsupial carnivor dispărut în anii 1930, pasărea dodo, care nu a mai fost văzută de la sfârșitul secolului al XVII-lea. 'Reînvierea' a înregistrat deja un succes: în 2009 a fost clonat un muflon de Pirinei pornind de la celule ale ultimului reprezentant al speciei, mort în 2000. Nu a fost însă un succes deplin, pentru că puiul, purtat de o capră domestică, a murit după circa zece minute din cauza unei malformații pulmonare.
În pofida dificultăților și a limitelor clonării prin transferul nucleului unei celule adulte, biologii implicați în aceste proiecte rămân optimiști și speră să intervină într-o bună zi direct la nivelul genomului, adică să introducă fragmente de ADN caracteristice unui animal dispărut în genomul unei specii foarte apropiate.
Readucerea la viață a dinozaurilor, dispăruți acum circa 65 milioane de ani, nu va fi însă posibilă pentru că ADN-ul lor este prea degradat. Specialiștii speră să poată ajunge până acum 200.000 de ani în arborele evoluției, adică până la omul de Neanderthal…
Întrebarea care se pune însă este dacă acest lucru chiar trebuie făcut. Carrie Friese, sociolog la London School of Economics, se teme că fuga după performanța științifică va ignora etica. 'Cred că se are în vedere mai mult posibilitatea de a reuși decât ce vom face cu vietatea care va rezulta', spune ea. 'Un animal este mai mult decât genomul său, nu totul este înscris în ADN; cum va putea fi învățat să se hrănească, să vâneze, să zboare…? Pe scurt, cum va învăța o pasăre dodo să fie o pasăre dodo?', se întreabă ea.
În plus, unele specii de animale au dispărut odată cu mediul lor natural, așa încât clonele lor nu vor avea unde să meargă și vor ajunge inevitabil la grădina zoologică. Sau, mai rău, speciile reînviate ar putea deveni invazive, recolonizând anumite medii, în detrimentul altora, amenințate, dar care supraviețuiesc încă.
„Reînvierea speciilor este un exemplu al controlului crescând pe care îl avem asupra vietăților. Credem că acest lucru se va întâmpla. Cea mai interesantă și importantă întrebare care se pune este ce va face omenirea când se va întâmpla', spuneau recent Hank Greely și colegul său, Jacob Sherkow într-un articol pe acest subiect.
Geo Ioanid
