Nu mai puțin de 80 de nuvele și romane polițiste au făcut-o pe Agatha Christie celebră încă de la prima publicație. A trăit o viață plină de suspans, s-a căsătorit cu bărbați aventuroși, a creat sute de mistere și a vândut, în total, sute de milioane de exemplare până în prezent. Ea a fost singurul scriitor de romane polițiste care a creat doi detectivi ce au ajuns deopotrivă celebri și egal iubiți de către public: domnișoara Marple și Hercule Poirot.
Agatha Mary Clarissa Miller s-a născut la 15 septembrie 1890 în Torquay, Anglia, și a fost mezina familiei. Până la vârsta de 5 ani, Agatha învățase deja singură să citească. Restul educației sale a fost un amestec de tutori, școlarizare parțială și școli franceze de etichetă. A luat cursuri, de asemenea, de canto și de pian, având capabilitatea de a face carieră dacă nu ar fi fost extrem de timidă, relatează agathachristie.com, citat de hotnews.ro.
Pe când Agatha avea 11 ani, i-a murit tatăl, iar mama a început să călătorească, luând-o uneori și pe micuță. Aceste excursii au făcut-o să se îndrăgostească de călătorii. La 24 de ani, tânăra s-a căsătorit cu aviatorul Archie Christie, înrolat în Aviația Regală. Pe perioada Primului Război Mondial ea a devenit asistentă medicală în Detașamentul de ajutor voluntar al Crucii Roșii și și-a luat examenul de farmacistă, ceea ce, mai târziu, a ajutat-o în scrierile sale. În al Doilea Război Mondial a urmat relativ același traseu, lucrând în farmacia Spitalului Universitar din Londra.
Cariera ei de scriitoare a început după ce sora ei, Madge, a provocat-o să scrie un roman. Au trecut 5 ani până când a obținut publicarea cărții (în 1920) – „Misterioasa Afacere de la Styles“ – însă criticile vremii au fost pozitive, iar crima înfăptuită prin otrăvire a fost atât de bine descrisă încât Agatha a primit onoarea, fără precedent, a unei recenzii în „Jurnalul Farmaceutic“. În aceeași carte apare pentru prima oară vestitul Hercule Poirot, detectiv de origine belgiană. Acesta va apărea în 33 de nuvele și peste 50 de povești scurte, în ciuda faptului că Agatha nu-l putea suferi din cauza caracterului arogant și egoist.
În 1919 s-a născut singura ei fiică, Rosalind, iar, la momentul respectiv, Agatha credea că e o femeie fericită. Însă 7 ani mai târziu, viața i-a fost dată peste cap de moartea mamei sale și de faptul că soțul a părăsit-o pentru o altă femeie. Șocul a fost unul puternic pentru scriitoare, care credea că are o căsnicie fericită. În 1927 apare prima poveste în care detectiv este blânda și simpatica domnișoară bătrână Jane Marple. Ea va fi personajul principal în 12 dintre romanele polițiste scrise de Christie. Abia în 1930 domnișoara Marple primește un rol într-un roman – „Crimă la vicariat“.
Agatha și-a reconstruit încet viața și, în 1930, a vizitat Bagdadul pentru a doua oară. Aici l-a cunoscut pe Max Mallowan. Cei doi au pornit într-un tur al Bagdadului și al deșertului, călătorie în care mașina lor s-a blocat în nisip și au fost salvați de către soldați pe cămile, parte a Trupelor Deșertului. Într-o fază ulterioară a călătoriei, ajunsă la Atena, Agatha a primit o telegramă prin care era anunțată că Rosalind este grav bolnavă. Aceasta s-a grăbit să plece spre casă, însă o gleznă luxată o impiedica să meargă fără ajutor. Max a ales să o însoțească înapoi în Anglia și, odată ajunși la destinație, a cerut-o de soție.
Astfel, Christie s-a măritat cu arheologul ce era cu nu mai puțin de 14 ani mai tânăr decât ea. Timp de 30 de ani l-a însoțit constant pe soțul său în călătoriile arheologice și s-a folosit din plin, în cărțile sale, de cunoștințele acumulate.
În 1956, ca recunoaștere a valorii sale literare, Christie a primit titlul onorific de Comandant al Ordinului Imperiului Britanic, iar 12 ani mai târziu, în 1968, soțul ei era ridicat la rang de cavaler pentru munca sa arheologică. 46 de ani a durat căsătoria celor doi, până când Agatha s-a stins de moarte bună, în ianuarie 1976. În tot acest timp, ea a continuat să scrie, atât acasă, cât și în călătorii. În decursul timpului, aceasta a scris și 6 romane de dragoste pe care le-a semnat Mary Westmacott, însă ele nu au fost remarcate de către public.
